Capitolul XXXVII

ÎN CARE SE DOVEDEŞTE CĂ, FĂCÂND OCOLUL PĂMÂNTULUI, PHILEAS FOGG N-A CÂŞTIGAT ALTCEVA DECÂT FERICIREA.

Da! Phileas Fogg şi nu altul!

Ne amintim că la ora opt şi cinci seara, aproape douăzeci şi cinci de ore după sosirea călătorilor la Londra, Passepartout fusese însărcinat de stăpânul său să vestească pe reverendul Samuel Wilson despre o anumită căsătorie care trebuia să se oficieze chiar a doua zi.

Passepartout plecase, deci, încântat. El se îndreptă repede spre locuinţa reverendului Sameul Wilson, care însă nu era acasă. Fireşte, flăcăul aşteptă, şi aşteptă cel puţin douăzeci de minute. Pe scurt, când ieşi din casa preotului, ora era opt şi treizeci şi cinci. Dar în ce stare ieşi! Fără pălărie, cu părul răvăşit, alergând, alergând cum nu fusese văzut niciodată un om alergând, dând peste trecători, măturând ca o trombă trotuarele!

În trei minute era înapoi în casa de pe Saville-row, şi se prăbuşea, gâfiind, în camera stăpânului său, fără să poată scoate un cuvânt.

— Ce s-a întâmplat? îl întrebă Mr. Fogg.

— Stăpâne! bolborosi Passepartout. Căsătoria… nu se poate…

— Ce spui?

— Nu se poate… mâine.

— De ce?

— Pentru că mâine… este duminică!

— Luni! răspunse Mr. Fogg.

— Nu!… Azi… e sâmbătă.

— Sâmbătă? Imposibil!

— Ba da, ba da, ba da, ba da! strigă Passepartout. V-aţi înşelat cu o zi! Am sosit cu douăzeci şi patru de ore mai devreme… Dar acum nu mai aveam decât zece minute…!

Spunând acestea, credinciosul servitor se ridică de jos, îl apucă pe stăpânul său de guler şi-l trase cu o putere căreia nu te puteai împotrivi.

Phileas Fogg, luat astfel pe sus, ieşi din cameră fără să aibă timp de gândire, ieşi din casă, sări într-un cab, făgădui o sută de lire vizitiului dacă mâna repede – şi după ce strivi doi câini şi răsturnă cinci trăsuri în calea sa, sosi la Reform-Glub.

Când intră în salonul cel mare, pendula arăta, după cum ştim, ora opt şi patruzeci şi cinci…

Phileas Fogg făcuse ocolul pământului în optzeci de zile…!

Phileas Fogg câştigase rămăşagul de douăzeci de mii de lire sterline!

Şi acum, să vedem cum putuse un om aşa de exact, aşa de meticulos, să săvârşească o eroare de o zi? Cum de credea el, în seara când coborâse din tren la Londra, că e sâmbătă, 21 decembrie, când nu era decât vineri, 20 decembrie, abia a şaptezeci şi noua zi de la plecarea sa?

Iată cauza acestei greşeli; ea e foarte simplă: Phileas Fogg câştigase, fără să bănuiască, o zi în programul său, şi asta numai fiindcă făcuse ocolul pământului mergând către est; dacă, dimpotrivă, ar fi mers în sens invers, adică spre vest, ar fi pierdut o zi.

Într-adevăr, călătorind spre est, Phileas Fogg mergea în întâmpinarea soarelui, şi astfel zilele scădeau pentru el cu patru minute la fiecare grad de longitudine străbătut. Or, cum circomferinţa pământului numără trei sute şaizeci de grade, e de ajuns să înmulţim aceste trei sute şaizeci de grade cu patru minute, ca să obţinem matematic douăzeci şi patru de ore – adică acea zi câştigată fără ştiinţă. Cu alte cuvinte, în timp ce Phileas Fogg, mergând spre est, văzuse soarele trecând la meridian de optzeci de ori, colegii săi de la Londra nu-l văzuseră decât de şaptezeci şi nouă de ori. Aşa se explică de ce, în ziua aceea, care era sâmbătă şi nu duminică, cum credea Mr. Fogg, ei îl aşteptau în salonul Reform-Club-ului.

Faimosul ceasornic al lui Passepartout, care păstrase tot timpul ora Londrei, ar fi putut să înregistreze această diferenţă, dacă ar fi arătat nu numai minutele şi orele, ci şi zilele!

Phileas Fogg câştigase deci cele douăzeci de mii de lire. Dar cum pe drum cheltuise aproape nouăsprezece mii, rezultatul bănesc era neînsemnat. Numai că, aşa cum s-a mai spus, în acest rămăşag, ciudatul gentleman nu urmărise averea, ci numai lupta. De altfel, chiar cele o mie de lire rămase, el le împărţi între cinstitul Passepartout şi nenorocitul Fix, pe care era incapabil să-l urască. Numai că, pentru corectitudinea socotelilor, el reţinu servitorului său costul celor o mie nouă sute douăzeci de ore de gaz consumat din vina acestuia.

În aceeaşi seară, Mr. Fogg, tot aşa de netulburat, tot aşa de flegmatic cum îi era firea, o întrebă pe Mrs. Audă:

— Doamnă, acum vă mai convine căsătoria?

— Domnule Fogg, răspunse Mrs. Audă, ar trebui să vă pun eu această întrebare. Eraţi ruinat, iată-vă bogat…

— Iertaţi-mă, doamnă, averea mea vă aparţine. Dacă nu v-aţi fi gândit la căsătorie, servitorul meu nu s-ar fi dus la reverendul Samuel Wilson, eu n-aş fi aflat de greşeala mea, şi…

— Iubite domnule Fogg!… exclamă tânăra femeie.

— Scumpă Audă!… răspunse gentlemanul.

Se înţelege că slujba căsătoriei nu se putu face decât după patruzeci şi opt de ore, şi că Passepartout, mândru nevoie mare, strălucind de fericire, fu martorul tinerei femei. Oare nu merita această cinste el, care o salvase de la moarte?

Numai că a doua zi, în zori, flăcăul bătea grăbit la uşa stăpânului său.

Uşa se deschise şi gentlemanul se arătă, liniştit ca întotdeauna.

— Ce este, Passepartout?

— Ce să fie, domnule? Am aflat chiar adineauri…

— Ce?

— Că puteam face ocolul pământului numai în şaptezeci şi opt de zile.

— Fără îndoială! răspunse Mr. Fogg. Dacă nu traversam India. Dar dacă nu traversam India n-aş fi salvat pe Mrs. Audă, ea n-ar fi soţia mea, şi…

Şi Mr. Fogg închise liniştit uşa.

Aşadar Phileas Fogg câştigase rămăşagul. El făcuse ocolul pământului în optzeci de zile! Pentru asta folosise toate mijloacele de transport existente, pacheboturi, trenuri, trăsuri, iahturi, vase de comerţ, sănii, elefanţi,.

Ciudatul gentleman avusese prilejul să-şi arate minunatele sale calităţi, sângele rece şi punctualitatea. Dar mai departe? Ce câştigase de pe urma acestei călătorii?

Ce adusese cu el?

S-ar putea spune că nimic. Nimic? Fie! dacă nimic se poate numi o femeie minunată care – oricât ar părea de curios – făcu din el cel mai fericit dintre oameni!

Păi dacă-i aşa, cine n-ar face ocolul pământului chiar pentru mai puţin…?

SFÂRŞIT

1 Esquire – titlu de politeţe folosit în Anglia, atribuit oricărui om de cultură şi cu rang social.

2 Aluzie la infirmitatea lui Byron, care se ştie că era şchiop.

3 Plantă originară din Tibet, ale cărei tulpini sunt întrebuinţate la prepararea dulciurilor.

4 Rămăşag la curse (în limba engleză în text).

5 Ferdinand de Lesseps, inginer şi diplomat francez, constructorul canalului Suez (1859-1869).

6 Stephenson – inventatorul locomotivei cu aburi.

7 Sipahi – soldaţi băştinaşi din armata britanică a Indiilor.

8 Salarizarea funcţionarilor civili este şi mai bună. Simpli asistenţi, primul grad ierarhic, au 12.000 franci; judecătorii, 60.000 fr.; preşedinţii de curte, 250.000 fr.; guvernatorii, 300.000 fr. iar guvernatorul general, peste 600.000 fr. (n.a.)

9 Pe vremea aceea domnea regina Victoria (1819-1901).

10 A trece profitând (în limba latină în text).

11 în sinea lui (în limba italiană în text).

12 Djaggernat – oraş aflat pe ţărmul Golfului Bengal, cel mai important centru religios din India.

13 Greement – ansamblul catargelor, vergilor, cablurilor şi celorlalte accesorii care susţin velatura unei corăbii.

14 Vânt strâns – vântul care bate dintr-o direcţie mai mult sau mai puţin apropiată de direcţia vasului (în jurul a 45°) şi este deci cel mai neprielnic.

15 Lampă de ruliu – lampă suspendată pe articulaţii speciale şi prevăzută cu greutăţi la bază, ca să-şi păstreze poziţia verticală când vasul se balansează.

16 Săgeată – velă care pe vânt moderat se ridică în vârful catargelor, deasupra celorlalte vele.

17 Felinare de poziţie – un felinar roşu şi unul verde, care se pun noaptea: primul în bordul stâng (babord) al vasului, celălalt în bordul drept (tribord), pentru ca vasele celelalte, întâlnite în drum, să-i stabilească direcţia de mers şi să evite astfel ciocnirile.

18 A lua o terţarolă – a micşora vela, strângând o parte din ea pe ghiu, adică pe vergeaua care o susţine la bază.

19 Scota – parâmă cu care se sta bileşte orientarea velei faţă de direcţia vântului.

20 Tangon – un fel de baston lung, care se întinde uneori în afara bordului, pentru a susţine o velă sub un unghi mai convenabil.

21 Cart – măsură unghiulară, folosită odinioară de marinari, echivalând cu aproximativ 11 grade.

22 A amara – a lega, a fixa încărcătura şi obiectele mobile de pe punte şi din interiorul unui vas.

23 Tokio.

24 Aici şi acum (în limba latină în text).

25 Great attraction – mare atracţie (în limba engleză în text).

26 Fonetic, „poings d'Angleterre” (pumnii Angliei) se poate confunda cu „points d'Angleterre” (broderie englezească), în cazul de faţă cu sens figurat de „lucrătură”, „urzeală”.