Capitolul XV.

SITUAŢIA LA 27 MAI.

N-am uitat că la început, după actul testamentar al lui William T. Hypperbone, numărul jucătorilor nobilului Joc al Statelor Unite ale Americii fusese fixat la şase, traşi la sorţi. Cei şase, după instrucţiunile maestrului Tornbrock, au însoţit în timpul funeraliilor carul excentricului defunct.

Nu s-a uitat de asemenea că în şedinţa din 15 aprilie, când notarul dădu citire sus-zisului testament în sala Auditorium, un codicil neaşteptat făcu să intervină al şaptelea partener, indicat numai prin iniţialele XKZ. Biletul cu numele acestui nou personaj fusese scos din urnă ca şi numele celorlalţi concurenţi, sau prezenţa lui fusese impusă prin simpla voinţă a defunctului?… Nu se ştie. Oricum ar fi fost, nimeni nu se putea gândi să ocolească această, atât de precisă, clauză a codicilului. Domnul XKZ – omul mascat – se bucura de aceleaşi drepturi ca şi primii şase şi în cazul când ar fi câştigat enorma moştenire, nimeni nu era în drept să i-o conteste.

Prin respectarea acestei clauze, la 13 curent, la ora 8 dimineaţa, maestrul Tornbrock a procedat la a şaptea aruncare de zaruri, şi, după cum ne amintim, numărul de puncte obţinut, nouă din şase cu trei, obliga pe XKZ să plece în Wisconsin. Dacă partenerul necunoscut nu era înzestrat cu acel gust înnăscut pentru călătorii, cu acea dragoste pentru drumeţie care-1 stăpânea pe reporterul de la Tribune, dacă era potrivnic dorinţei de mişcare, trebuia să se declare satisfăcut. După câteva ore de tren, va ajunge la Milwaukee şi în caz că la sosire ar mai găsi-o pe Lissy Wag acolo, fata ar trebui să-i cedeze locul şi să reînceapă partida. Nu se ştie dacă omul mascat s-a grăbit să ajungă în Wisconsin imediat ce a cunoscut rezultatul celei de-a şaptea trageri, deşi avea cincisprezece zile timp să plece.

La început, publicul fusese foarte mirat de introducerea în meci a acestui nou personaj. Cine era el?… Un locuitor al oraşului Chicago, deoarece defunctul nu admisese decât participanţi născuţi în această metropolă. Dar nu se ştia mai mult şi curiozitatea era cu atât mai mare. Astfel, la 13 ale lunii, ziua celei de-a şaptea trageri, o mare mulţime a fost la gară la orele de plecare ale trenurilor din Chicago spre Milwaukee. Lumea spera să-1 recunoască pe XKZ după mers, după purtări, după vreo ciudăţenie, după vreo originalitate… Dar decepţia fu totala; nu se vedeau decât acele figuri obişnuite de pasageri din toate clasele sociale, cu nimic deosebiţi de muritorii de rând. Totuşi, în momentul plecării, un călător oarecare fu luat drept omul mascat şi, foarte zăpăcit, deveni obiectul unor ovaţii pe care nu le merita.

A doua zi mai veni un număr destul de mare de curioşi, a treia zi mai puţini, şi foarte puţini în zilele următoare. Nu văzură pe nimeni care să fi avut aerul de a concura pentru marele premiu al meciului Hypperbone.

Ceea ce se putea face, şi aşa procedară oamenii atraşi de misterul ce-1 înconjura pe XKZ şi dornici de a risca pe dânsul mari sume, era să se intereseze de el la maestrul Tornbrock.

Dumneavoastră trebuie să ştiţi ceva despre acest XKZ! i se spunea.

În nici un fel, răspundea notarul.

Dar îl cunoaşteţi?

Nu-1 cunosc şi, chiar dacă l-aş cunoaşte, n-aş avea probabil dreptul să-i trădez taina.

Dar trebuie să ştiţi unde locuieşte… dacă are domiciliul în Chicago sau în altă parte, de vreme ce i-aţi trimis rezultatul aruncării de zaruri?

Nu i-am trimis nimic. L-a cunoscut probabil din ziare sau afişe, ori l-a auzit proclamat în sala Auditorium.

Dar va trebui totuşi să-i expediaţi o telegramă pentru a-l informa de rezultatul tragerii care-1 privesc, din 27 ale acestei luni.

O voi expedia, fără nici o îndoială.

Unde?

Unde va fi, adică unde va trebui să fie… La Milwaukee… Wiscon-sin…

La ce adresă…?

Post-restant, pe iniţialele XKZ.

Şi dacă nu-i acolo?

Dacă nu-i acolo, cu atât mai rău pentru el, va pierde orice drept. Cum se vede, la atâţia «dacă» ai celor care întrebau, maestrul Tornbrock dădea acelaşi răspuns: nu ştia nimic şi nu putea spune nimic.

Astfel interesul, atât de viu stârnit la început de omul din codicil, nu întârzie să slăbească şi fu lăsată viitorului grija de a stabili identitatea lui XKZ. În fond, dacă va câştiga, dacă va deveni unicul moştenitor al milioanelor lui William J. Hypperbone, aceasta nu se va întâmpla fără ca numele său să nu răsune în cele cinci părţi ale lumii. Din contră, dacă nu câştiga, era oare important să se ştie dacă era tânăr sau bătrân, înalt sau scund, gras sau slab, blond sau brun. bogat sau sărac şi sub ce nume fusese înscris în registrele parohiei sale?

Până atunci, peripeţiile jocului erau urmărite cu o extremă atenţie în lumea unde se speculează, la căutătorii de noroc, la vânătorii de întâmplări, la doritorii de înavuţiri. Buletinele financiare dădeau filiaţia zi de zi, aşa cum publicau cursul bursei. Nu numai la Chicago, pe care un cronicar îl boteză «oraşul prinsorilor», nu numai în toate oraşele mari ale Federaţiei, dar şi în târguri şi până în cele mai mici sate jucătorii pariau cu mult zel.

Principalele oraşe – New York, Boston, Philadelphia, Washington, Albany, Saint-Louis, Baltimore, Richmond, Charleston, Cincinnati, Detroit. Omaha, Denver, Salt Lake City, Savannah. Mobile. New Orleans, San Francisco, Sacramento – aveau agenţii speciale, ale căror afaceri mergeau strună.

Era de aşteptat ca numărul lor să se dubleze, să se tripleze, să se împătrească, să se înzecească pe măsura incidentelor provocate de capriciul zarurilor, făcând din Max Réal, Tom Crabbe, Hermann Titbury, Harris T. Kymbale, Lissy Wag, Hodge Urrican şi XKZ beneficiari sau victime. Se înfiinţară adevărate burse, cu agenţi şi cote, unde se făceau cererile şi ofertele, unde se cumpărau, unde se vindeau la preţuri variabile şansele unuia sau altuia.

Se înţelege de la sine că acest curent nu se formase numai în Statele Unite ale Americii. El trecuse frontiera şi străbătea Dominionul – Quebec, Montreal, Toronto şi alte oraşe importante ale Canadei. De asemenea, el ajungea până spre Mexic, în micile state scăldate de apele golfului. Apoi se revărsă în America de Sud, Columbia, Venezuela, Brazilia, Republica Argentina, Peru, Bolivia, Chile. Febra jocului va sfârşi prin a deveni endemică în toată Lumea Nouă.

Dealtfel, de cealaltă parte a Atlanticului, în Europa: Franţa, Germania, Anglia, Rusia; în Asia: India, China şi Japonia; în Oceania: Australia şi Noua Zeelandă participaseră la nebuniile acestui meci într-o proporţie considerabilă.

Hotărât lucru, dacă în timpul vieţii nu se auzise de defunctul membru al clubului Excentric din Chicago, ce mare zarvă făcea după moarte!

Onorabilul Georges B. Higginbotham şi colegii săi nu puteau decât să fie mândri de a fi asociaţi la atâta glorie postumă.

La ora actuală, cine era favoritul acestor curse de cai de un tip nou? Dacă era greu să te pronunţi până acum, deoarece nu se cunoştea decât un număr foarte mic de aruncări de zaruri, se părea totuşi că al patrulea partener, Harris T. Kymbale, reunea în clipa de faţă cei mai mulţi adepţi. Atenţia era îndreptată în special spre persoana sa. Despre dânsul vorbeau mai ales ziarele, căci îl urmăreau pas cu pas, ţinute la curent prin corespondenţele sale zilnice. Max Réal, cu discreţia la care nu renunţase, Hermann Titbury, care călătorise la început sub un nume fals, Lissy Wag, a cărei plecare fusese întârziată până în ultima zi, nu puteau rivaliza în faţa publicului cu strălucitul şi exuberantul reporter al ziarului Tribune. Trebuie ţinut totuşi seama că Tom Crabbe, ajutat de publicitatea făcută de John Milner, atrăsese multe pariuri. Părea normal ca uriaşa avere să revină tot atât de uriaşei brute. Norocului îi plac aceste contraste sau, dacă vreţi, analogii şi, chiar dacă nu există vreo regulă, cel puţin sunt capricii de care eşti dator să ţii seama.

Cât despre comodorul Urrican, el fusese mai întâi în urcare pe pieţele de pariuri. Ce debut minunat! Numărul de puncte nouă, din cinci cu patru, care-l transporta la căsuţa cincizeci şi trei! Dar după a doua aruncare de zaruri, trimis la a cincizeci şi opta căsuţă, în California, şi obligat să reînceapă partida, el pierduse favoarea publicului, în plus, se ştia că naufragiase lângă Key West, că debarcarea fusese făcută în condiţii jalnice, că în 25, la prânz, încă nu-şi recăpătase cunoştinţa. Va fi el în stare să plece la Death Valley şi nu era oare de două ori mort, o dată ca om şi o dată ca partener…?

Rămânea în fine al şaptelea partener, XKZ, şi era de prevăzut că şireţii, îndemânatecii, cărora o dispoziţie specială a creierului le permite să presimtă afacerile bănoase, vor sfârşi prin a se îndrepta spre el. Dacă nu se afla pe primul plan în acest moment, e fiindcă nu se ştia încă dacă era sau nu în drum spre Wisconsin. Dar situaţia va fi lămurită când se va prezenta la poşta din Milwaukee spre a-şi lua telegrama.

Şi această zi nu mai era departe. Se apropia 27 mai, data celei de-a patrusprezecea trageri care-1 privea pe omul mascat. În acea zi, după aruncarea zarurilor, maestrul Tornbrock îi va expedia o telegramă la poşta din Milwaukee, unde va trebui să vină în persoană, înainte de prânz. E uşor de imaginat că se va afla o puzderie de curioşi la acest oficiu, dornici să cunoască pe domnul cu iniţiale. Chiar de nu-i aflau numele, cel puţin îl vor vedea şi instantaneele vor prinde repede imaginea sa fotografică pe care ziarele o vor publica în aceeaşi zi.

E bine de ştiut că William J. Hypperbone a distribuit pe harta sa diversele state ale Federaţiei, într-un fel arbitrar. Într-adevăr, statele nu erau rânduite nici în ordine alfabetică, nici în ordine geografică. Astfel, Florida şi Georgia, care sunt învecinate, ocupau una căsuţa douăzeci şi opta, cealaltă a cincizeci şi treia. Texas şi South Carolina erau numerotate cu a zecea şi a unsprezecea, cu toate că între ele era o distanţă de opt-nouă sute de mile. La fel şi pentru celelalte. Această distribuire nu părea să fie făcută după un criteriu raţional şi poate că testatorul a tras locurile la sorţi.

Oricum, misteriosul XKZ trebuia să aştepte la Wisconsin telegrama vestindu-i rezultatul tragerii a doua. Cum Lissy Wag şi Jovita Foley n-au putut să ajungă la Milwaukee decât în 23 dimineaţa, ele s-au grăbit să plece imediat mai departe, pentru a nu se întâlni cu al şaptelea partener când acesta va apare la oficiul telegrafic al oraşului.

În fine, 27 mai sosi şi atenţia fu din nou atrasă de personajul care, din nu se ştie ce motive, se ferea să destăinuie publicului numele său. Mulţimea se înghesuia deci în această zi în sala Auditorium şi fără îndoială că aglomeraţia ar fi fost şi mai mare dacă mii de curioşi n-ar fi luat dimineaţa trenul spre Milwaukee, ca să fie la poştă pentru a-1 vedea pe misteriosul XKZ.

La ora opt, solemn ca de obicei, înconjurat de membrii Excentric-Clubului, maestrul Tornbrock agită cornetul, răsturnă zarurile pe masă şi, în mijlocul liniştii generale, proclamă cu o voce sonoră:

A paisprezecea tragere, număr de puncte zece, din patru cu şase.

Şi iată care erau urmările acestei aruncări:

XKZ fiind la a douăzeci şi şasea căsuţă, Wisconsin, cele zece puncte l-ar fi trimis la a treizeci şi şasea, dacă nu ar fi trebuit să fie dublate, deoarece căsuţa treizeci şi şase era ocupată de Illinois. Trebuia deci să plece la a patruzeci şi şasea, părăsind Wisconsin.

Pe harta lui William J. Hypperbone această căsuţă era reprezentată de Columbia. Într-adevăr, norocul îl favoriza în mod deosebit pe acest enigmatic personaj. La prima aruncare, un stat limitrof cu Illinois, la a doua – de traversat numai trei state, Indiana, Ohio şi Virginia occidentală, pentru a ajunge în Columbia şi la Washington, capitala sa, care este şi capitala Statelor Unite! Ce diferenţă între el şi cei mai mulţi dintre concurenţii trimişi până la capătul teritoriului federal!

Desigur, n-aveai ce pierde dacă pariai pe un asemenea norocos – dacă el exista într-adevăr…

Or, în aceasta dimineaţă, la Milwaukee se dovedi că nu mai era cazul să te îndoieşti de existenţa lui. Puţin înainte de prânz, în jurul şi în interiorul poştei, curioşii făcură loc, pentru a putea trece, unui om de statură mijlocie, robust, cu barba căruntă şi cu ochelari. Era în costum de voiaj şi ţinea în mână o mică valiză.

Aveţi o telegramă pentru iniţialele XKZ? întrebă el pe impiegat.

Iat-o, i se răspunse.

Atunci, al şaptelea partener, căci chiar el era, ia telegrama, o deschide, o citeşte, o închide din nou, o pune în portofel, fără să fi arătat nici un semn de satisfacţie sau de nemulţumire, şi se retrage trecând prin mulţimea emoţionată şi tăcută.

A fost văzut, în fine, ultimul jucător al meciului! Exista! Nu era o închipuire! Aparţinea speciei umane… Nu se ştia cine este, numele său, calităţile, poziţia sa socială! Sosit fără zgomot, el pleca tot aşa! Dar ce importanţă avea, de vreme ce s-a aflat la data stabilită la Milwaukee şi se va afla în ziua hotărâtă la Washington! E oare nevoie să se cunoască starea lui civilă?… Nu!… Ceea ce este sigur este că el îndeplineşte integral condiţiile înscrise în testament, dat fiind că fusese desemnat chiar de testator. La ce bun să cauţi să ştii mai mult! Jucătorii pot paria pe el fără ezitare! El poate deveni marele favorit căci, ţinând seama de primele rezultate ale zarurilor, se pare că zeul norocului îl va însoţi în tot cursul călătoriei sale! Pe scurt, iată care era situaţia partidei la data de 27 mai:

Max Réal, la 15 mai, a părăsit Fort Riley din Kansas, pentru a se duce la căsuţa a douăzeci şi opta, statul Wyoming.

Tom Crabbe, la 17 mai, a părăsit Austin din Texas, pentru a pleca spre căsuţa a treizeci şi cincea, statul Ohio.

Hermann Titbury, după ce-şi ispăşise pedeapsa, a părăsit la 19 mai Calais din Maine, pentru a pleca la căsuţa a patra, statul Utah.

Harris T. Kymbale a părăsit, la 21 mai, Santa-Fe din New Mexico, pentru a se îndrepta spre căsuţa douăzeci şi doi, statul South Carolina.

Lissy Wag, la 23 mai, a părăsit Milwaukee din Wisconsin, spre a pleca la căsuţa a treizeci şi opta, statul Kentucky.

Comodorul Urrican, dacă nu era mort – şi era de dorit să nu fie – a primit acum patruzeci şi opt de ore, la 25 mai, telegrama care-1 trimitea la căsuţa cincizeci şi opt, statul California, de unde va trebui să revină la Chicago, pentru a reîncepe partida.

În fine, XKZ, la 27 mai, a fost trimis la căsuţa patruzeci şi şase, Columbia.

Universul nu mai are de aşteptat decât evenimentele următoare şi rezultatul viitoarelor aruncări de zaruri, care vor avea loc din două în două zile.

O idee lansată de Tribune a obţinut un mare succes şi a fost adoptată nu numai în America, dar chiar şi în lumea întreagă.

Pentru că partenerii sunt în număr de şapte, de ce – aşa cum se practică în lumea jocheilor pe hipodrom – să nu se atribuie fiecăruia o culoare specială?… Şi nu ar fi nimerit să se aleagă cele şapte culori ale spectrului, în ordinea pe care o au în curcubeu?

Astfel, Max Réal va purta violetul, Tom Crabbe indigoul, Hermann Titbury albastrul, Harris T. Kymbale verdele, Lissy Wag galbenul, Hodge Urrican portocaliul şi XKZ roşul. Şi fiecare cu culoarea sa va fi reprezentat de mici drapele, care se pot înfige în locurile ocupate zilnic de partenerii meciului Hypperbone, pe harta nobilului Joc al Statelor Unite ale Americii.