CAPITOLUL XXXIX.

A doua zi, pe 15 aprilie, în compania doctorului meu neobosit, am ajuns la Brooklyn. Seara, mi-am luat la revedere de la el. îmi părea rău, fiindcă părăseam un prieten.

Marţi, 16 aprilie, era ziua fixată pentru plecarea lui Great-Eastern. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. în momentul când mă pregăteam să mă îndrept spre cabina mea, cineva m-a bătut pe umăr. Era doctorul Pitferge!

— Dumneavoastră! am strigat, surprins. Reveniţi în Europa?

— Desigur.

— Cu Great-Easterri?

— Fără îndoială. Pot lipsi tocmai de la ultimul său drum? Mai mult ca sigur că de data asta se va scufunda!

După douăsprezece zile ajungeam la Brest şi, în ziua următoare, la Paris. Traversarea avusese loc fără nici un accident, spre disperarea lui Dean Pitferge, care tot aşteptase să naufragieze!

Apoi, timp de opt luni, n-am mai auzit nimic despre prietenul meu excentric. într-o zi însă, poştaşul îmi aduse un plic plin de timbre multicolore. Scrisoarea începea astfel:

Sunt la bordul lui Coringuy, reciful Aukland. în sfârşit, am naufragiat…

Şi se încheia în felul următor:

Niciodată nu m-am simţit mai bine! Vă salută cordial al vostru prieten, Dean Pitferge.

SFÂRŞIT