Când n-am ce scrie

Ce v-eți fi mirând de mine?

Scriitor sunt, vedeți bine,

Și pot spune cui mă-ntreabă

Că și eu mă aflu-n treabă.

Cronici, critică, nuvele

Sunt la mine bagatele:

Dă-mi subiectul, spune-mi plata,

Și articolul e gata.

Parcă cine știe ce e...

Fur de colea o idee,

Mai un calapod de colo,

Și-s și eu de-ai lui Apolo.

Ș-apoi sunt atâtea-n lume,

Că, să stai, să scrii volume!

Stil? Grămatică?... Gogoși,

Pentru cei neputincioși.

Astea-s spuma, gându-i marea...

Nu-mi strunesc eu cugetarea

Plină, clară, elegantă

Pentr-o virgulă pedantă!

Am subiectul? Restu-i gata:

Ți-aștern proza cu lopata.

Iar când n-am și n-am ce scrie,

Atunci... torn o poezie.

Share on Twitter Share on Facebook