Aur, subt a mea privire

Cît de drăgălaș lucești,

Tu ești glorie, tu mărire,

Fericirea mea tu ești !

Înjosit, plin de rușine,

Pentru tine viețuiesc,

Stînd pe-un tron ce nu-i de mine,

Într-o țară ce urăsc.

Pînă ce n-oi calici-o,

Ș-oi avea să-i iau ceva,

Hula ei voi suferi-o,

Ca un scai voi sta pe ea.

Dar atunci cu mulțămire

Voi lăsa-o binișor,

M-am născut zaraf din fire,

Și zaraf voiesc să mor.

Mult timp însă, o, durere !

Ca un rege-am să prînzesc,

O, cartofi, străbună bere,

Tot cu voi am să sfîrșesc !