O-ntîlnești mereu, ai crede-o trasă-n mii de exemplare.

Pururea împresurată de priviri cuceritoare —

Sedentari ce bat din pinteni, ghiuji ce fac pe ticăloșii —

Ea pășește, zîmbitoare,

Arborîndu-și pretutindeni „semnele-i particulare”:

Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

La o parte ! trece zîna veseliei zgomotoase.

În tăcuta noapte-a morții ea e rîsul și lumina...

Plîngă de durerea țării cîrtitorii și fricoșii,

Peste rănile-i deschise, radioasă trece zîna,

Ca un steag de biruință pe un cîmp albit de oase...

Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

Legănîndu-se din șolduri, trece zveltă, zîmbitoare.

Tu-ți plîngi neamul pus pe cruce, la răspînte de pieire,

Plîng de-nvăluirea țării, în mormîntul lor, strămoșii.

Ea, cu farmece-n privire,

Grațiile și le plimbă, în costum de vînătoare:

Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.