Omul

Mânat de soartă pe-a vieții valuri,

Se duce omul fără-ncetare.

Și-mpins de vânturi, lovit de maluri,

Aci se-afundă, aci apare.

Pătruns de chinuri, sărmanul plânge,

Și mai nainte de-al său mormânt,

El moare-n lampa care se stinge,

El moare-n creanga ruptă de vânt,

El moare-n steaua care apune;

Și tot ce cade și tot ce tace

Moartea-i arată, de moarte-i spune,

Pân se cufundă barca-i în pace.

Share on Twitter Share on Facebook