Dor de ducă

De cînd știe lumea-ntreagă

Că-mi ești dragă,

Tu tot plîngi și plîngi mereu,

Ș-al tău plîns să plec îmi zice,

Și ferice

Să te duc unde știe eu.

Să te duc acolo unde

Nu pătrunde

Nici un glas de pe pămînt,

Să trăim în fericire

Și-n iubire

Dulce trai sub cerul sfînt.

Haide, tu vei fi Ileana

Cosinzeana,

Mîndra zînă din povești,

Și eu, Făt-Frumos. Fecioară,

Haide, zboară,

Haide, dacă mă iubești.

Publicată în Convorbiri literare, an XIV, nr. 6, 1 septembrie 1880

Share on Twitter Share on Facebook