Pentru ochii tăi răpit-ai

Foc din stele și din soare,

Pentru buza ta furat-ai

De la roz' a ei coloare.

Gingășia, frăgezimea

Ce se joacă pe-al tău sîn,

E plăcută, dar furată,

Ai furat-o de pe crin.

Rîsul, nevinovăția

De la îngeri le-ai furat.

Ai răpit tot ce-a fost farmec

Din seninul nepătat.

Glasul tău de privighetoare,

Glasul mierlei mult plăcut

L-ai răpi și cînți cu dînsul,

Ș-a rămas codrul tăcut.

................................

Înțeleg. Astea-s podoabe;

Dar din inimioara mea

Ce podoabă-ți poți tu face,

De-ai răpit-o și pe ea?