Noapte, tu ești sclava neagră a veciei, iară eu

Sunt regină. De pe tronul întunericului tău,

Revărs valuri de lumină; ș-un popor întreg de stele

Furnică-n razele mele.

Fără mine, neștiută, vecinic ai fi pribegit,

Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârșit.

Umilită, pleacă-ți fruntea și-naintea mea te-nchină.

Noapte, sunt a ta regină.