Vrăjit, tot șesul clocotește-n soare,

Și-i zvon e nuntă mare-n lumea mică:

O pulbere de glasuri se ridică

Din mii de guri, un templu-i orice floare.

Tu n-ai iubit, nu știi ce va să zică

Puterea asta-n veci renăscătoare.

Și totuși o presimți, căci visătoare

Te strângi de brațul meu, parcă ți-e frică;

Clipești, și buzele, nesărutate,

Îți tremură, ca-n somn, de-o aiurire,

Și inima neliniștită-ți bate...

În jurul tău palpită-ntreaga fire;

Iar florile-s așa de parfumate,

Că-n clipa asta tu respiri iubire!