M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine —

Copilul visător de altă dată! 

Mă simt plutind — privirea mea 'nsetată 

Se pierde 'n orizonturi largi, senine. 

De-acum, ispititori în van mai cată 

Viclenii ochi... îi știu atît de bine! 

O, nu mai tremur cînd mă uit la tine, 

Și azi te iert, căci rana-i vindecată.

Iar visul tău — ca pînza Penelopii — 

Se țese ziua, noaptea se distramă... 

Noian de întuneric ne desparte! 

Zădarnic zîmbitoare te apropii, 

Și glasul tău tremurător mă chiamă — 

Tot mai străină'mi ești — tot mai departe...