Daniil, bătrînul stareț, 

Șade-n jețu-i, răsturnat, 

Chipul lui îmbracă umbra 

Gîndurilor ce-l străbat, — 

Și cum stă, în rasa-i lungă, 

Cuvios și neclintit, — 

În tăcerea asta sfîntă, 

Ai jura că-i zugrăvit...

Numai dreapta lui, a lene 

Răzemată pe spătar, 

Cum ar bate tactul vremii, 

Se clintește-ncet și rar: 

Printre degetele-i slabe, 

Țăcănind cad somnoros, 

Din șiragul de mătănii, 

Boabele de chiparos. 

Și, în ritmul lor, trec umbre —

Amintiri din vremuri vechi, —

Glasuri, vuete de clopot 

Îi răsună în urechi. 

Și ce haos, ce amestec 

De vedenii și-ntîmplări! 

Se frămînt-o lume-n minte-i

Ca-n adîncul unei mări: 

Chiote de veselie, 

Țupăeli de oameni beți — 

Stricăciunea și desfrîul 

Unei lacome vieți; 

Înhăitări de crai dezmetici, 

Trupuri goale de femei, 

Ce-au hulit pe născătoarea 

Ș-au scuipat în fața ei; 

Gemete și chipuri slabe 

De călugări chinuiți; 

Aur stors din suferința 

Celor proști și umiliți; 

Răfuieli cu Economul: 

„Gherasime, rău te porți!”

Unde-i partea mea din mese 

Și din leafa celor morți?

Mie nu-mi plac hrăpitorii... 

Ce-ți faci cruce? Nu știu eu, —

Vinde sfintele odoare

Și plătește-mi ce-i al meu...

Dar ce guri de foc se cască! 

Vai, gheena s-a deschis... 

Daniile, ia-ți ceaslovul 

Și mai zi un paraclis! 

Slăbănog, îngenuchiază 

Și, cu mîinile la piept 

Cată-nfricoșat la slava 

Celui milostiv și drept: 

„Doamne, gura-mi păcătoasă 

Nu-ndrăznește-a te ruga, — 

Ca un făcător de rele 

Tremur înaintea ta. 

Întinat îmi este trupul, 

Sufletul nelegiuit; 

Și cu gîndul, și cu vorba, 

Și cu fapta am greșit. 

Însă mila ta e mare, 

Ești a toate iertător...

Nu lăsa în rătăcire 

Și în stricăciuni să mor. 

Ci cu duhul gurii tale

Suflă, să mă izbăvești, 

Lămurindu-mi trupul, mintea,

De-ntinările lumești. 

Știutorule de inimi. 

Ia aminte spre cel rău; 

Tinde-mi mîna nevăzută 

Dintru sfînt lăcașul tău, 

Și mă smulge, ca pe vameș. 

Din cumplitul meu păcat

Căci la tine mîntuirea 

Și limanul meu îl cat!...” 

Tremură bătrînul stareț 

Și, cu fața la pămînt, 

Stă în taină și cerșește 

Îndurarea celui sfînt.

........................

Daniile, Daniile, 

Mult ai rîs ș-ai huzurit 

Unde-i rumăna Glafira 

Să te vad-așa smerit!