În colțișorul ei, stăpână

Pe-un vraf de jucării stricate,

Din cărți de joc, din hârtioare

Ea-și face parcuri și palate;

Vorbește, râde cu păpușa...

Ce fericite-s amândouă

Că s-a putut, din vechi nimicuri,

Zidi o-mpărăție nouă!

Păpușa n-are nas, e cheală,

Ș-un braț din umăr îi lipsește,

Dar Mimi-o vede tot frumoasă:

Căci ea e mamă, ș-o iubește.

Stau și mă uit, cu câtă grijă

A rezemat-o de-o cutie,

Și-i duce bunătăți la gură

Cu lingurița, ș-o îmbie:

Așa, papă frumos, fii gigea,

Papă cu mama, să crești mare...

Apoi o șterge, o sărută

Și-i pregătește de culcare:

Într-un pantof i-așterne cârpe,

Îi face loc ș-o cuibărește:

Închide ochii și fă nani.

Păpușii nu-i e somn... scâncește...

E răsfățată, vrea să-i cânte,

Și basme de-ale ei să-i spună...

O, e un chin pân s-o adoarmă.

Noroc că-i Mimi mamă bună!

Să nu te-ncerci s-o iai în brațe,

Ori s-o săruți, că nu se lasă;

Ce-i ea, copil? Nu-și vede capul

De supărări, de griji, de casă...

Mă umflă râsul... ce drăguță-i

În demnitatea ei de mamă!

Și cuget la o viclenie:

Te fac eu să mă bagi în samă!...

Pe-ascuns, din buzunarul hainei

Mă fac că scot o păsărică,

Și-ncep să-nșir ce pene are,

Cât de frumoasă e și mică...

Ce bine-mi pare că nu-i nime

Să vadă ce am eu aici!...

Dar cine-o fi? Aud prin casă

Un tropot de picioare mici.

Mă-ntorc. Cu ochii mari și limpezi

Mă farmecă, lingușitoarea!

Ce cauți, mamă de păpușă,

Fudula mea de-adineoarea?

Se uită după păsărică,

Și i se pare c-o și vede;

Degeaba-i spun c-am amăgit-o,

C-am vrut să râd de ea... nu crede.

Cerșind, mânuțele-și întinde

Și de genunchii mei s-agață...

De-ai ști tu păsărica asta

Ce adevăruri te învață!