Cum era primită acțiunea noastră 

 

Ne-am bucurat din primul ceas de ura iudeo-masonică-politicianistă. Dar erau și oameni care ne primeau în casa lor ca pe o rază de nădejde. 

Iată câteva scrisori de la cititori, publicate în primele numere din „Pământul Strămoșesc”:

„Nu voi căuta să-mi arăt în rânduri interminabile bucuria, de apariția revistei. O întâmpin însă cu vorba din bătrâni: Doamne ajută-le! Nici nu voi releva în aceste rânduri faptele din urmă, ci zic: La drum înainte, tot înainte, oamenii cei noi. Trăiască ceata Arhanghelului Mihail. Ceata celor răi prăbușească-se în întunericul lui Belzebut.

Arhanghelul Mihail va trebui să lovească fără șovăire și fără cruțare. Iată principiul acțiunii anunțate prin revista Pământul Strămoșesc.

La glasul Arhanghelului nu poate alerga nici Satana nici slujitorii ei. Dar nici să-și închipuie că pot înșela prin aparență. Pentru trădători mai mare pedeapsă decât pentru dușmani.

Nici o îngăduință, căci nimănui nu-i lipsește maturitatea de a judeca în ceasul hotărâtor.

Închei rândurile mele cu urarea de a vedea cu un ceas mai devreme izbânda. Izbânda cea mare.

Colonel Blezu”

 

„Soarele strălucitor al zvasticii n-a întârziat nici de această dată să ne scoată din haos. Din lumina lui binefăcătoare ne-a dat spre mântuire Legiunea Arhanghelului Mihail. De acum sufletul românesc e încălzit iarăși de credința că mișcarea aceasta sfântă nu va pieri.

Ideea națională ne va chema la datorie.

Cei ce nu vor înțelege, vor cădea. Sunt alături de voi,

M. I. Lefter, avocat

Președintele L.A.N.C. Galați”

„Sunteți speranța zilelor noastre de mâine. Viitorul nostru și al copiilor noștri, îl punem la picioarele D-voastră.

Toți așteaptă cu nerăbdare o organizație puternică și toți suntem dornici de luptă.

Și când că spun aceasta nu că spun numai ceea ce simt eu, dar ceea ce văd la alții destul de numeroși.

C. N. Păduraru

contabil la sat, Ruptura – Roman”

„Văd și simt cum încep să renască din nou inimile românești. Izbânda acum, nu am speranță ci cred că va fi a noastră.

Ion Banea, student, Vurpăr – Sibiu”

„Țin de a mea datorie de student creștin să vă aduc salutul meu și al prietenilor mei din Câmpia Jiului, pentru hotărârea și energia ce dovediți în lupta începută.

Iuliu Gh. Stănescu, student”

„Noi românii din comuna Vulcani, care suntem muncitori la Societatea Petroșani, purtăm și astăzi jugul în România Mare din partea funcționarilor Societății, pentru că toți sunt străini.

Eu, cu numele Augustin Igna, sufăr de tuberculoză, boală de plămâni și meserie am avut de miner, dar acum cu boala nu mai pot ca să mai lucru sub pământ, că nu-mi suferă aerul greu din mine.

Am făcut o cerere iscălită de medic ca să-mi deie ceva de lucru mai ușor, afară, nu în mină, căci înăuntru mă prăpădesc în câteva săptămâni. Nu mi-au primit-o. Mă plâng D-voastră, căci nu mai am cui.

Igna Augustin”

„Opriți-mi revista de sub adresa: Axente Poenar, minier, Cârteju de Sus (dar noi nu i-am oprit-o).

Fiindcă nu mai am atâția bani s-o abonez pe cel puțin trei luni, iar ca s-o trimit îndărăt îmi pare rău.

Acum să vă explic puțin de ce nu am bani. E toamnă aici. Toată lumea se bucură de ea fiindcă vin produsele și recolta întregului an, dar noi amărâții de mineri, nu ne bucurăm, căci vine iarna și ne lipsesc îmbrăcămintele și încălțămintele; ne lipsesc și la bieții copilași care trebuie mânați la școală. Ce mai cruțăm de la amara pâine trebuie să dăm pentru acestea.

Axente Poenar, minier”

„SCUMPI ȘI DRAGI COPII AI NEAMULUI NOSTRU

Deși eu merg spre apusul vieții, totuși îmi răsare în suflet o rază nouă de nădejde și reînviere a scumpei noastre țări, văzând mișcare sfântă și curată a D-vs. cu Legiunea Marelui Voievod Ceresc Arhanghelul Mihail. Mă întristez foarte că nu voi trăi să văd înflorind neamul nostru și să gust și eu roadele trudnice, udate cu sudori reci și sânge poate, al celor sortiți de Dumnezeu martiri, care sunt și vor mai fi încă pentru împlinirea marelui plan ce se plămădește cu atâtea amărăciuni. e destul de târziu: molima se lățește, mormântul ni se sapă, cioclii sunt gata să ne astupe pe vecie; iar noi românii, mari și mici, ne codim, ne tocmim și ne sfădim pentru ambiții, măriri goale și averi trecătoare.

Eu tac că sunt prost. Tu taci că ești șiret. El tace că e înhămat în partid politic. Ei tac că sunt la cârmă, și așa mereu tăcem cu toții; întunericul pierzării ne cuprinde clipă cu clipă și făclia neamului nostru se stinge.

Sunt un biet țăran plugar, dar mânuiesc condeiul ca și sapa ori coasa, voi da ajutorul meu cu banul, cu condeiul, cu vorba și fapta, rugându-vă a-mi da un locușor în revista noastră Pământul Strămoșesc.

„Voi scrie sub titlu: noi, românii, suntem pe pragul pieirii, sau nu? Și pentru ce?

Și cine sunt vinovații?

Care e cauza acuzelor?

Ce se face și ce trebuie făcut?

Ce trebuie să știe și să facă tot românul?

V. I. Onofrei, plugar

Com. Tungujei, (Vaslui)”