Dincolo de forme

De altfel, toată revista „Pământul Strămoșesc” e plină de astfel de scrisori: contribuție a românilor la crearea Legiunii, care este mai mult decât o organizație cu membri, registre și șefi. Este o stare de spirit. O unitate de simțire și trăire la care contribuim toți. Membri, șefi, număr, uniforme, program etc., constituie Legiunea care se vede. Cealaltă însă, cea mai importantă, este Legiunea care nu se vede. Legiunea care se vede, lipsită de Legiunea care nu se vede, adică de acea stare de spirit, de viață, nu înseamnă nimic. Sunt forme goale fără conținut.

Noi nu ne-am instalat cu revista ca un profesor la catedră, înălțând barieră între noi, „șefii”, „învățătorii”, care scriam la gazetă învățături și norme, și între mulțimea care nu are altceva de făcut decât să învețe învățăturile noastre și să se conformeze lor. Pe de o parte noi, pe de altă parte, ea. Nu.

A face Legiunea nu înseamnă a-i face uniformă, nasturi etc. Nu înseamnă a-i elabora sistemul de organizare. Nu înseamnă nici măcar a-i formula legislația, normele de conducere, înșirând logic textele pe hârtie. După cum a crea un om nu înseamnă a-i face hainele, nici a-i fixa principiile de conduită și nici a-i stabili programul de acțiune.

O mișcare nu înseamnă nici statut, nici program, nici doctrină. Acestea pot fi legislația mișcării, pot defini scopul ei, sistemul de organizare, mijloacele de acțiune etc., dar nu însăși mișcarea.

Acestea sunt adevăruri pe care oamenii, chiar cei de știință, le confundă.

A crea numai „statut”, „program” etc., și a crede că ai făcut „mișcare”, este ca și cum voind să faci un om, i-ai face numai hainele.

A crea o mișcare înseamnă în primul rând, a crea, a da naștere unei stări de spirit, care nu-și are sediul în rațiune, ci în sufletul mulțimii.

Aceasta constituie esențialul în mișcare legionară.

Această stare de spirit nu am creat-o eu. Ea s-a născut din întâlnirea aportului nostru de simțire cu al celorlalți români. Revista „Pământul Strămoșesc” a fost locul de întâlnire, de înfrățire a simțirilor și, mai târziu a gândurilor noastre, cu simțirile și cu gândurile acelor români care simțeau la fel ca noi și judecau la fel. 

Așadar, Legiunea în adâncul ei, în acea stare de spirit nevăzută, dar simțită de noi, n-am creat-o eu.

Ea este rezultatul unei conlucrări.

Ea s-a născut din contopirea următoarelor elemente:

1. Aportul nostru de simțire.

2. Aportul de simțire al altor români.

3. Prezența în conștiința tuturor a morților neamului.

4. Îndemnul pământului patriei și

5. Binecuvântarea lui Dumnezeu.

N-aș vrea să se interpreteze vreodată greșit, spunându-se:

– Eu nu sunt legionar de aceștia în uniformă, eu sunt legionar în spirit.

Aceasta nu se poate.

Pe acest fundament sufletesc se crează doctrină, program, statut, uniformă, acțiune, toate deopotrivă, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente care fixează conținutul spiritual al mișcării, dându-i o formă unitară, îl mențin în conștiința oamenilor și îl poartă spre înfăptuire și biruință.

Mișcarea legionară înseamnă toate la un loc.

Uniformele apărute în toate mișcările contemporane: Fascism (cămașa neagră), Național-Socialism (cămașa brună) etc. nu s-au născut din imaginația șefilor. Ele s-au născut dintr-o necesitate de exprimare a acestei stări de spirit. Expresia unității de simțire. Ele sunt fața văzută a unei realități nevăzute.