Cum se prezenta organizația legionară în 1932-1933

 În toamna lui 1932 și iarna lui 1933, legionarii au fost lăsați în refacere. Trei ani și jumătate de lupte trecuseră. Acești tineri își meritau acum odihna. 

De aproape doi ani mă stabilisem la București. La Iași, rămăsese în locul meu Banea, ajutat de Totu, Crânganu, Tașcă, Stelian Teodorescu, pentru chestiunile studențești, tipografie, cămin etc. Grupul studențesc legionar se mărise. Cuprindea acum ai mult de jumătate din numărul studenților luptători. La Cluj, era un început sănătos de organizare cu Bănică Dobre, la Cernăuți de asemenea, cu Lauric, se dezvolta bine un început de viață legionară, sub îndrumarea spirituală a profesorului Traian Brăileanu, în jurul căruia se strâng prof. Toppa și alții. În întreaga Bucovină, curentul și organizația legionară creșteau sub buna și priceputa comandă a vechiului și distinsului naționalist Vasile Iasinschi. La Chișinău lucrau Tudorache și Sergiu Florescu; la Oradea Mare, Iosif Bozântan.

Tinrii crescuți în Frățiile de Cruce, se ridicau la Universitate, gata formați. 

La București apăruse un ziar naționalist de mare curaj și linie superioară, „Calendarul”, sub direcția d-lui Nichifor Crainic și cu colaborarea unui mănunchi de intelectuali, în frunte cu profesorul Dragoș Protopopescu. Această foaie tăia, cu bărbăție, drum nou și larg în lumea intelectualității românești, pe linia creștină și naționalistă. În special articolele D-lui Crainic erau adevărate lovituri de tun care făceau ravagii în lumea antiromânească.

În mișcarea studențească a capitalei, legionarii aveau primul loc. La Președinția centrului era Traina Cotigă cu un comitat legionar. 

În mijlocul tinerilor intelectuali din capitală se simțea un reviriment. În conștiința lor încep să se pună marile probleme de viață ale acestui neam. Un grup talentat, strâns în jurul tinerei reviste „Axa”, având în frunte pe Polihroniade, Vojen, Constant, intră în rândurile legionare. Și alți tineri eminenți ca prof. Vasile Cristescu, Vasile Marin, prof. Vladimir Dumitrescu, ing. Virgil Ionescu, prof. Radu Gyr, avocatul Popov, pictorii Basarab și Zlotescu, toți de mare talent și plini de suflet, lucrează pe linia ideologică legionară.

Macedonenii se apropie tot mai mult de noi printr-un tineret sănătos, curat ca lacrima și viteaz. Ne gândim totuși, că nu e bine ca masa macedonenilor din Cadrilater să fie încadrată în Gardă, deoarece, abia venită de peste hotare, am expune-o la prea multe asupriri. Tineretul universitar însă se înrolează în întregime.

În fruntea tineretului macedonean se găseau trei elemente de o aleasă cultură: Papanace, Caranica și Sterie Cuimetti.

Cu cei doi dintâi mă sfătuiam deseori, având amândoi o admirabilă judecată, pusă în valoare de o curățenie și sinceritate ireproșabilă, de o mare dragoste și vitejie.

Nu cred, ca de la 1931, să fi fost o singură zi în care să nu mă fi întâlnit cu ei. În acest timp de prigonire, ceasuri întregi discutam împreună; lovitură după lovitură, nedreptate după nedreptate, mișelie după mișelie. Fiecare veste despre o nouă schingiuire legionară, era un cuțit împlântat în inimile noastre. Durerea pentru toți legionarii maltratați ne chinuia sufletele și mai ales, imposibilitatea de a întrezări un mijloc de a capta dreptatea.

Sterie Ciumetti trăiește zi și noapte cu mine. E un tânăr de o mare corectitudine și de o credință de câine. El devine casierul central al Gărzii. Toate zilele – câte le va mai avea – nu se va gândi decât la Gardă, nu se va frământa și nu va acționa decât pentru Gardă, nu va trăi viața lui decât pentru ea. 

În diferite puncte ale țării apar elemente de valoare: Dr. Pantelimon, Părintele Ionescu Duminică, Dr. Augustin Bidian la Sibiu, Preotul Georgescu-Edineți, duhovnicul studențimii, vechi luptător, Căpitanul Ciulei la Bacău, Aristotel Gheorghiu de asemenea vechi, cu comanda la Râmnicu Sărat; la Brăila, Ion Iliescu, Șeitan la Constanța, Preotul Doară și Victor Bărbulescu la Vâlcea, profesorii Vințan, Ghenadie și Duma la Timișoara. Și vechii legionari: profesorii Nicolae Petrașcu, Horia Sima, avocatul Iosif Costea, Colhon și alții, care au acum posturi de comandă în diferite părți ale țării.

Bucureștii se împart în sectoare și începe organizarea. La Verde și Albastru sunt două elemente de valoare: Nicolae Constantinescu și Doru Belimace. Două caractere tari: două minți. Doru Belimace, unul dintre cei mai distinși studenți a Facultății de Litere. Nicolae Constantinescu cu o aleasă cultură economică, student al Academiei Comerciale. Ambii în curând se vor dovedi a avea impunătoare calități de credință și vitejie legionară.

Tot acum se înființează cel dintâi grad legionar, prin următorul ordin de zi din 10 decembrie 1932:

A) Se înființează cel dintâi grad superior în ierarhia legionară purtând denumirea de Comandant legionar.

Având în vedere jertfa, munca, eroismul, credința, capacitatea și vechimea se înaintează în grad următorii legionari în ordinea alfabetului:

Banea Ion, doctorand în Medicină; Belgea Ion; Blănaru Ion, inginer; Dumitrescu Ion, preot; Ionescu Andrei; Silaghi Victor, avocat; Stelescu Mihail, deputat; Totu Nicolae, student; Traian Cotigă, student; Tănase Antohi, meseriaș.

B) Toți legionarii, seria 1927 și 1928, cu legământul depus, rămași în cadrele active ale Legiunii, se înaintează în gradul de Comandant legionar ajutor. Semnat: Corneliu Zelea Codreanu

Ceilalți mai în vârstă au fost înaintați în Senatul Legiunii și în Consiliul Superior Legionar.