În parlament

 În urma acestei alegeri, am intrat în Parlament. Singur, în mijlocul unei lumi dușmănoase. Fără experiența acestei vieți parlamentar, fără talentul oratoriei democratice, care cuprinde multă frază goală, dar pompoasă, strălucitoare, gesturi pregătite în oglindă și o bună doză de obrăznicie. Însușiri cu care poți străbate, te poți ridica, dar pe care Dumnezeu n-a vrut să mi le dea și mie. Probabil, pentru a-mi tăia orice tentație care m-ar fi îndemnat să mă înalț prin ele. 

Nu am depășit niciodată, tot timpul cât am stat în Parlament, legile bunei cuviințe și a respectului pentru cei mai bătrâni, fie chiar cei mai mari adversari ai mei. N-am batjocorit, n-am luat parte la înjurături, n-am râs de nimeni și n-am ofensat pe cineva. Așa că nu m-am putut integra vieții de acolo. Am rămas un izolat, nu numai datorită faptului că eram singur față de ceilalți, ci un izolat față de viața aceea. 

Într-o seară târziu, când ședința era pe sfârșite și băncile aproape goale, mi s-a dat cuvântul.

Am căutat să arăt că țara aceasta este cotropită de jidănime. Că acolo unde este cotropirea cea mai mare, acolo este și cea mai înspăimântătoare mizerie omenească: Maramureșul. Că începutul existenței jidanilor pe pământul nostru, coincide cu începutul morții românilor. Că în măsura în care numărul lor va crește, noi vom muri. Că, în sfârșit, conducătorii nației românești, oamenii veacului democrației și ai partidelor, în această luptă și-au trădat neamul lor, punându-se în slujba marii finanțe naționale sau internaționale jidănești.

Arăt că în portofoliul Băncii Marmorosch Blank, acest cuib iudaic de uneltire și de corupere, sunt trecuți o bună parte din oamenii politici, oameni pe care această bancă îi „împrumutase” cu bani: dl. Brandsch, subsecretar de stat 111.000 lei; Banca Țărănească a d-lui Davilla 4.677.000; dl. Iunian 407.000 lei; dl. Madgearu 401.000 lei; dl. Filipescu 1.265.000 lei; dl. Răducanu 3.450.000; Banca Răducanu 10.000.000 lei; dl. Pangal (șeful masoneriei de rit scoțian) 3.800.000 lei; dl. Titulescu 19.000.000 lei. Toți fruntași ai vieții publice românești.

În afară de aceștia mai sunt și alții. Sunt mulți. Sunt toți, dar n-am putut pune mâna pe listă.

Fiind întrerupt de unul din ei:

– Sunt bani împrumutați. O să plătească.

Răspund:

– Or plăti sau nu, nu știu, dar eu vă spun un singur lucru: există obligația pe care o are cineva când împrumută bani de la o asemenea finanță, de a o satisface când este la guvern, de a o satisface când este în opoziție și, în orice caz, de a nu lovi în ea când trebuie să fie lovită.

Citesc apoi o listă din care arăt, fără posibilitate de replică, cum de la război și până acum statul român a fost defraudat cu cca. 50 miliarde lei, sub conducerea democrației, a prea cinstitei și prea perfectei forme de guvernare a „poporului” prin el însuși. Conducerea „democrației” având la bază ideea „controlului” permanent al poporului în care poporul, marele controlor, este prădat, în timp de 15 ani de guvernare cu fabuloasa sumă de 50 miliarde lei.

Fac apoi observațiuni critice asupra democrației.

La urmă formulez 7 cereri:

1. cer introducere pedepsei cu moartea pentru manipulatorii frauduloși ai banului public.

Mă întrerupe dl. Ispir, profesor la Facultatea de Teologie:

– D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creștin și purtător al ideii creștine. Îți aduc aminte că susținerea acestei idei este anticreștină.

Răspund:

– Domnule Profesor, când este chestiunea să aleg între moartea țării mele și aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului. Cred că sunt mai bun creștin dacă nu voi permite tâlharului să-mi ducă țara le pieire.

2. Cerem revizuirea și confiscarea averilor celor care și-au furat țara.

1. Cerem tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra țării, fie sprijinind afaceri incorecte, fie în alt mod.

2. Cerem împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliile de administrație ale diferitelor bănci sau întreprinderi.

3. Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemiloși care au venit pe pământul acesta să exploateze bogățiile solului și munca brațelor noastre.

4. Cerem declararea teritoriului României ca proprietatea inalienabilă și imprescriptibilă a neamului românesc.

5. Cerem trimiterea la muncă a tuturor agenților electorali și stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună, într-u singur gând, toată suflarea românească.

Acestea sunt cele dintâi încercări de formulare publică a câtorva măsuri politice pe care el socoteam mai urgente.

Ele nu sunt rodul unei cugetări îndelungate, a unei frământări ideologice, ci rezultatul unor gânduri momentane asupra a ceea ce are nevoie neamul românesc, acum, imediat.

Peste 6 luni au apărut câteva mișcări destul de populare, având în program numai cele trei puncte inițiale: 1. Pedeapsa cu moartea, 2. Revizuirea averilor, 3. Oprirea oamenilor politici de a intra în consilii – ceea ce înseamnă că le-au mai observat și alții ca necesare.