CÂTEVA OBSERVAȘIUNIASUPRA DEMOCRAȚIEI

 Voiesc ca în paginile ce urmează să fac câteva însemnări trase din experiența zilnică în așa fel încât să poată fi înțelese de orice legionar tânăr sau muncitor.

Trăim în hainele, în formele democrației. Sunt oare bune? Încă nu știm. Un lucru însă îl vedem. Îl știm precis. Că o parte din națiunile cele mai mari și mai civilizate din Europa au aruncat aceste haine și s-au îmbrăcat în altele noi. Oare să le fi aruncat de bune? Alte națiuni fac toate sforțările să le arunce și să le schimbe și ele. De ce? Să fi înnebunit oare toate națiunile? Și să fi rămas numai politicienii români cei mai înțelepți oameni din lume? Pare că nu-mi vine să cred.

Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor să le schimbe, desigur că vor fi având fiecare motivele lor. 

Dar de ce să ne ocupăm noi de motivele altora? Să ne ocupăm mai bine de motivele care ne-ar face pe noi, românii, să ne schimbăm aceste haine ale democrației.

Dacă nu avem motive, dacă pentru noi sunt bune, atunci noi le păstrăm, chiar dacă toată Europa le-ar arunca. 

Iată însă că nici pentru noi nu sunt bune, pentru că:

1. Democrația sfarmă unitatea neamului românesc, împrăștiindu-l în partide, învrăjbindu-l și expunându-l dezbinat în fața blocului unit al puterii iudaice, într-un moment greu al istoriei sale. 

Numai acest argument este atât de grav pentru existența noastră, încât ar fi un suficient motiv ca această democrație să fie schimbată, cu orice ne-ar putea garanta unitatea, deci viața. Căci dezbinarea noastră înseamnă moartea.

2. Democrația transformă milioanele de jidani în cetățeni români.

Făcându-i egali cu românii. Dându-le aceleași drepturi în stat. Egalitate? Pe ce bază? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul și cu arma. Cu munca și cu sângele nostru. De unde egalitate cu cel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici? Privind trecutul, noi am creat statul acesta. Privind viitorul, noi românii, avem răspunderea istorică întreagă a existenței României Mari. Ei n-au nici una. Ce răspundere pot avea jidanii în fața istoriei pentru dispariția statului român? 

Prin urmare: nici egalitate în muncă, jertfă și luptă la crearea statului și nici egalitate de răspundere pentru viitorul lui. Egalitate? După o veche maximă, egalitate înseamnă a trata inegal lucrurile inegale. Pe ca bază cer jidanii tratament egal, drepturi politice egale cu ale românilor?

3. Democrația este incapabilă de continuitate în efort. 

Pentru că împărțită în partide care guvernează, câte un an, doi sau trei, este incapabilă de a concepe și realiza un plan de lungă durată. Un partid anulează planurile și eforturile celuilalt. Ce s-a conceput și clădit de unul azi, se dărâmă în ziua următore de altul. 

Într-o țară în care este nevoie de construcție, al cărei moment istoric este însăși construcția, acest dezavantaj al democrației este o primejdie. Ca într-o gospodărie în care s-ar schimba în fiecare an stăpânii, venind fiecare cu alte planuri, stricând ce au făcut unii și apucându-se de alte lucruri care și ele să fie stricate de cei ce vor veni mâine. 

4. Democrația pune în imposibilitate pe omul politic de a-și face datoria către neam.

Omul politic de cea mai mare bunăvoință devine în democrație sclavul partizanilor săi, întrucât, ori le satisface poftele personale, ori aceștia îi distrug gruparea. Omul politic trăiește sub tirania și permanenta amenințare a agentului electoral.

El e pus în situația de a alege: ori desființarea muncii sale de o viață, ori satisfacerea partizanilor. Și atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul său, ci din buzunarul țării. Crează posturi, funcții, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse în sarcina bugetului țării, care apasă tot mai mult pe spinarea, din ce în ce mai istovită, a poporului.

5. Democrația este incapabilă de autoritate. Pentru că îi lipsește puterea sancțiunii. Un partid nu ia măsuri în contra partizanilor lui, trăind din afaceri scandaloase de milioane, din hoție și pradă, de frică să nu-i piardă. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora să nu-i demaște propriile afaceri și incorectitudini.

6. Democrația este în slujba marii finanțe. Din cauza sistemului costisitor și a concurenței dintre diferite grupări, democrația cere să fie alimentată cu bani mulți. Ca o consecință firească ajunge sluga marii finanțe internaționale jidănești care o subjugă, plătind-o.

În modul acesta soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri.