Etapele de dezvoltare a Legiunii 

La 24 iunie, ne născusem. Câteva zile mai târziu, ne-am făcut sediu. Acum simțeam nevoia unei foi. Pentru a ne lărgi mediul de influență, pentru a ne formula în ea normele de viață și pentru a ne dirija acțiunile. 

Ce nume să-i dăm? "Generația nouă". Nu mi-a plăcut. E o definiție. Ne definește pe noi față de altă generație. Dar nu-i suficient. 

"Pământul Strămoșesc". Acesta să fie. 

El ne înfige în pământul țării. În pământul în care ne dorm strămoșii. Pământul care trebuie apărat. Acest titlu ne coboară în adânc, în lumi nedefinite. El va fi mai mult decât o definiție, va fi o chemare permanentă. Chemarea la luptă. Apelul la vitejie. Răscolirea calităților războinice ale rasei noastre. 

Pe lângă cele arătate cu câteva pagini în urmă, titlul acesta brăzdează încă o linie în structura sufletească a legionarului: vitejia. Fără aceasta un om este incomplet. Pentru că, dacă ar fi numai drept, corect, iubitor, credincios, muncitor și n-ar avea calități vitejești, cu ajutorul cărora să se lupte împotriva vrăjmașilor nedrepți, necredincioși, neiubitori și incorecți, ar muri înghițit de aceștia. 

Iată-ne acum și cu granițele mișcării noastre fixate. Cu un capăt înfipt în pământul țării și cu celălalt în cer: Arhanghelul Mihail și Pământul strămoșesc. 

Dar o foaie costă bani și noi nu aveam. Ce facem? Să scriem părintelui Moța, să ne-o scoată pe credit în vechea tipografia "Libertății" de la Orăștie. Răspunsul ne-a sosit afirmativ. Părintele ne va scoate foaia, iar noi urmând s-o plătim din abonamente și vânzare. 

La 1 august 1927, a apărut No.1 din "Pământul Strămoșesc". În format de revistă, cu apariție bilunară, având pe copertă, la mijloc icoana Sfântului Arhanghel Mihail. În partea stângă a icoanei erau scrise următoarele cuvinte ce se află pe icoana Sfântului Arhanghel Mihail din Biserica Încoronării de la Alba-Iulia: 

"Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea".

Iar în partea dreaptă, o strofă din poezia lui Coșbuc: "Decebal către Popor": 

"Din Zei de-am fi scoborâtori, 

C-o moarte tot suntem datori 

Tot una e dac-ai murit 

Flăcău sau moș îngârbovit 

Dar nu-i totuna Leu să mori 

Ori câne înlănțuit!" 

Dedesubt, harta pământului românesc în care se arată, prin puncte înnegrite, măsura invaziei jidănești.