„GARDIȘTII” ȘI FALSIFICATORII

 „Descoperirea de la Rășinari a avut o latură cu adevărat senzațională. Ea trece peste faptul divers, bagatelizat și cotidian, punând într-o amploare și o cruditate sângeroasă toată descompunerea, disoluția și elasticitate morală a celor care pretind că regenerează masele prea credule, în căutare de un nou crez. Și spunem: cu adevărat senzațională pentru că dacă ziarele ne-au obișnuit, ultimul timp, să aflăm că în diverse colțuri ale țării apar mici monetării clandestine, niciodată patronii ingenioși și puțin cavaleri ai acestei instituții inflaționiste certate cu codul, nu s-au dovedit a fi încadrați într-o mai răsărită situație socială. La Rășinari eroii nu mai sunt țigani în goană după coțcărie, nici simpli certați ai justiției porniți după ușoară și meschină lovitură, nici unul din acei eroi care înțeleg estetic gustul unei aventuri fructuoase în riscuri grele. Ci este vorba de șeful – notați bine – șeful Gărzii de Fier din Sibiu. Cităm după un ziar obiectiv și care nu de puține ori a luat sub dezinteresata-i protecție mișcarea prozeliților codreniști:

„Autoritățile din Sibiu, percheziționând casa d-lui avocat Bidian, șeful organizației Gărzii de Fier din oraș, au descoperit un material senzațional din care reiese că fabrica de monede false de la Rășinari era creată pentru a susține Gărzile de Fier. Între alte documente s-a găsit o scrisoare a președintelui organizației din Sibiu. d. Banea, care de la Iași, cere bani pentru o camionetă și pentru a intensifica propaganda pentru Gărzile de Fier.”

Este clar, nu? O monetărie pentru susținerea unui partid ce se proclamă regenerator al politicii și al moravurilor! După cunoscutele ipostaze de agitatori fără scrupule, de scandalagii și bătăuși, încă una tot atât de puțin onorabilă, dar poate și mai culpabilă: de falsificatori. Cine ar putea pretinde că este aici un semn curios și grav al vremii; iar un iubitor de jocuri de cuvinte, ar găsi că pentru un gardist fie el chiar și de fier – este exagerat să se facă falsificator. Oricum ar fi cazul de la Rășinari, este extrem de grav. El aruncă și o vie lumină asupra resurselor cu care acești aventurieri se pozează când în bătăuși, când în martiri, își întrețin o agitată și ambulatorie existență. Chiar în ceste coloane întrebam uimiți și curioși de unde au domnii aceștia bani? Să o mărturisim sincer, nu așteptam ca răspunsul să vie atât de prompt, atât de înfiorător, și tocmai de la… Rășinari!” Dr.

Trei săptămâni a durat această odioasă campanie.

În zadar au umblat disperați pe la ziare, ca să obțină vreo dezmințire, cei trei legionari de elită: Caranica, Sterie Ciumetti și Papanace, care de la 1931, datorită calităților lor de clară judecată și de mare sinceritate, trăiau zilnic cu mine, împărtășindu-se de aceeași chinuitoare grijă și ajutându-mi, pas cu pas, la greaua sarcină a conducerii unei organizații, pe câmpul de luptă.

Zadarnice sforțări, pentru că toate aceste infamii care se aruncau contra noastră erau comandate.

Ele nu vor avea decât un singur efect: de a acumula în suflet nedreptate peste nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitură peste lovitură, durere peste durere.

Tineretul acesta le-a răbdat toate, a înăbușit toate în sufletul său. Acum însă, după atâția ani, dacă aș voi să dau un sfat lumii, aș striga: Feriți-vă de cei ce rabdă!