Profesorul Găvănescul primește săcușorul cu țărână

 

Este un suflet care ne urmărește de aproape. Pas cu pas. Se interesează de noi. Poate ne studiază. Este vorba de impunătoarea figură a bătrânului profesor de Pedagogie de la Universitatea din Iași: Ion Găvănescul. Profesor universitar din anul 1880. Odată ne-a spus: tare aș dori să am și eu un săcușor cu țărână!

La 10 decembrie 1928, l-am invitat la noi acasă și acolo, în mijlocul grupului de legionari, i-am predat săcușorul cu țărână ca dar din partea noastră.

Bătrânul cu părul și sprâncenele albe a făcut ochii mari, ca într-un moment de mare gravitate.

Și după o clipă de tăcere:

– Domnilor, nu sunt vrednic să primesc acest sfânt talisman, decât în genunchi.

Îl ia. Se așează încet în genunchi și se roagă. După el îngenunchem și noi în jurul lui.

În această toamnă a anului 1928, după asalturile îndârjite ale național-țărăniștilor, care au amenințat cu „violență” și „revoluție”, Partidul Liberal s-a prăbușit.

Național-țărăniștii, după 8 ani de lupte, învingeau. Dar în curând vor fi o decepție pentru toată țara. Vor începe să fure, la fel ca și liberalii. Vor începe să facă „afaceri scandaloase”, la fel ca și liberalii. Vor începe a „teroriza” cu jandarmii și chiar împușca pe adversari sau pe cei ce-și vor manifesta nemulțumirile, la fel ca și liberalii. Își vor crea bancherii lor, la fel ca și liberalii.

Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenită a finanței internaționale căreia vor începe să-i cedeze, rând pe rând, contra unor împrumuturi pe ani, pe zeci de ani, bogăție după bogăție românească. 

 

3-4 IANUARIE 1929

 

Pentru aceste zile convocasem la Iași o adunare. Prima adunare a șefilor de cuib. Au venit între 40-50. Ședințele s-au ținut în casele Generalului Ion Tarnoschi, care, acum, într-o emoționantă ședință. plângând, a primit săcușorul cu țărână în care era și sângele soldaților și ofițerilor săi.

– Tare aș vrea să-mi dea Dumnezeu zile ca să văd și eu ceasul mântuirii românești. Dar nu cred să pot ajunge până atunci, ne spunea el. 

Au mai depus, cu acest prilej, legământul, o serie de legionari, în frunte cu Spiru Peceli, invalid de război, Gheorghe Potolea, invalid în șarja de la Prunaru, Nicolae Voinea și alții.

Din discuțiile pe care le-am avut și din rapoartele pe care le făceau fiecare din cei prezenți, reprezentând toate ținuturile, ne-am putut convinge că sistemul „cuibului”, neîntrebuințat la noi până atunci, poate prinde foarte bine. Desigur, că sunt greutăți și neîndemânări inerente oricărui început. Dar mi-a fost suficient că într-un an, fără altă școală, ci numai prin îndemnurile și lămuririle date prin revistă, în toate regiunile ca și în toate straturile sociale, s-au înființat cuiburi răzlețe care funcționează. Mi-am zis:

– „Sistemul” a reușit la examen. El este rodnic.

Pentru mine, ședința de la 3-4 ianuarie a fost o verificare a propriilor mele măsuri de organizare. Nu ne rămânea decât să mergem cu statornicie pe această cale. 

Am constatat cu acest prilej că mișcarea prinde cu deosebire în rândurile tineretului. Că sistemul de educație dinamic, educație odată cu acțiunea, este mult superior celui static.

Vom continua deci, ca și până acum, acest sistem, încă un an, fără a încerca să luăm contact cu masele. Fără a ne gândi la vreo acțiune electorală. 

Tot atunci s-a constituit Senatul Legiunii. Un for compus din bătrâni peste 50 de ani, intelectuali, țăran sau muncitori, care au trăit o viață de mare corectitudine, au dat dovadă de credință în viitorul legionar și de înțelepciune. Ei vor fi convocați în momente grele, ori de câte ori se va simți nevoie de sfatul lor. Nu sunt aleși. Sunt indicați de șeful Legiunii și cooptați de Senat. Este cea mai înaltă treaptă de onoare la care poate aspira un legionar.

Au format Senatul: Hristache Solomon, General Doctor Macridescu, General Ion Tarnoschi, Spiru Peceli, Colonel Paul Cambureanu, Ion Butnaru. Tot aici în acest senat își va avea locul său, peste câteva luni, ilustrul profesor universitar Traian Brăileanu, acela care mai târziu, peste 5 ani, în revista sa „Însemnări Sociologice”, va explica în cea mai înaltă formă științifică fenomenul legionar.