Înființarea asociației studenților creștini

La 20 Mai 1922, într-o adunare restrânsă am declarat desființat Centrul Studențesc Iași, care se afla încă în mâinile unei rămășițe de adversari susținuți de rectorat și am înființat „Asociația Studenților Creștini”, care trăiește și astăzi. Pornisem un grup restrâns, înființasem un cerc studențesc, trecusem la Societatea Studenților în Drept, iar spre sfârșit, se năștea din truda noastră adevăratul Centru Studențesc sub denumirea de ASOCIAȚIA STUDENȚILOR CREȘTINI, către care băteau acum toate inimile studențimii ieșene. Alta însă, decât cea de la 1919.

De acum mă apropiam, cu puțină melancolie în suflet, după trei ani de lupte și de scumpe legături călite în focul atâtor încercări, de ziua despărțirii mele de universitate, de viața de student, de camarazii mei de luptă. Mai aveam o lună până la examenul de licență și nu mă puteam de prinde cu ideea că va trebui să plec, că noi, seria de la 1919, așa strâns închegați sufletește, vom pleca și ne vom răspândi fiecare, cine știe în ce colț de țară.

De aceea, după ce am aranjat succesori în locul meu la Drept pe Sava Mărgineanu, iar la Asociația Studenților Creștini pe Ilie Gârneață, am făcut un jurământ cu 26 de camarazi, care ne simțeam mai legați, în scopul de a lupta pe oriunde vom fi pentru crezul ce ne-a legat pe băncile universității. Legământul acesta l-am iscălit cu toții, l-am pus într-o sticlă și l-am îngropat în pământ.

După ce mi-am trecut examenele de licență, am făcut un alt legământ cu un al doilea grup mai nou în luptă, în număr de 46.

Aceștia au fost invitații mei la Huși, unde timp de patru zile am ținut ședințe, lămurindu-ne în cele mai mici amănunte asupra activității noastre viitoare. Aici, tatăl meu a vorbit camarazilor în mai multe rânduri, îndemnându-i la luptă.

După aceasta ne-am despărțit purtând fiecare în suflet dorul unor zile mai bune și mai drepte pentru neamul nostru.