Izolarea politicianismului

 

Politicianismul infectează viața noastră națională. Organizarea acestui tineret, în afară de necesitatea autoeducării, mai este necesară și spre a-l feri și izola de politicianism și de infecția lui. Coborârea infecției spre tineretul român înseamnă nimicirea noastră și victoria deplină a lui Israel.

Mai mult! Această organizare a tineretului va rezolva însăși problema politicianismului care nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin inaniție, prin lipsă de alimentare. Lozinca întregii generații trebuie să fie: nici un tânăr nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela ce se va duce, este un trădător al generației sale și al neamului. Pentru că el, prin prezența lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca lui contribuie la înălțarea puterii politicianiste. Trădător este acel tânăr, după cum trădător este acela care pleacă de pe frontul fraților săi și trece pe poziția inamicului. Deși poate nu va trage cu propria sa armă, dar chiar dacă va aduce numai apă pentru a răcori pe cei ce trag, el este părtaș la uciderea acelora care cad din rândurile camarazilor săi și deci trădător al cauzei.

Teoria care ne îndeamnă să intrăm toți în partide, pentru a le face mai bune, dacă zicem că sunt rele, e falsă și perfidă. După cum de le începutul lumii curge, zi și noapte, necontenit, prin mii de râuri, prin fluvii numai apă dulce în Marea Neagră și nu reușește să-i îndulcească apa, cin din contră se face sărată și cea dulce, tot așa și noi în cloaca partidelor politice, nu numai că nu le vom îndrepta, dar ne vom strica și pe noi. 

Cu aceste gânduri și hotărâri plecam în cazul că am fi fost achitați. Sistemul de organizare era gata. Planul nostru de acțiune era stabilit până în cele mai mici amănunte. Rostul fiecăruia era fixat. Foaia ce trebuia să apară avea să poarte numele „GENERAȚIA NOUĂ”, iar întreaga noastră organizare trebuia să se cheme „ARHANGHELUL MIHAIL”. Toate steagurile trebuiau să poarte pe ele chipul Sfântului Arhanghel Mihail din biserica de la Văcărești.

Această organizare, așa acum o vedeam noi, a unei întregi generații tinere românești, urma să fie secția tinerească a organizației politice L.A.N.C., cu scop de educație.

Pentru noi, această concepție zămislită între zidurile închisorii „Văcărești”, era un început de viață. Era ceva nou, ceva complet și ca gândire și ca organizare și ca plan de acțiune, deosebit de tot ce gândiserăm mai înainte. Era un început de lume. O temelie pe care vom clădi de acum ani de-a rândul. 

La ieșire, urma să mergem pe la toate centrele universitare și să împărtășim studenților hotărârile noastre, arătându-le că manifestațiile de stradă, ciocnirile, nu-și mai au nici o rațiune în fața noului plan. Ne însușim manifestațiile din trecut, nu negăm a fi fost ale noastre, nu ne este rușine de ale, dar timpul lor a trecut. Va trebui să pornim cu toții la o mare organizare care va aduce biruința. 

 

Share on Twitter Share on Facebook