Lupta pentru menținerea revistei

Lupta pentru asigurarea revistei este o a doua etapă în dezvoltarea mișcării legionare. Ne având bani, sforțările noastre au luat aspectul unei adevărate bătălii. "Bătălie" chiar i-a spus din primul moment. 

Am întrebuințat două sisteme: 

1. Concentrarea tuturor sforțărilor, în același timp, asupra aceluiași obiectiv. 

2. Stimularea luptătorilor în timpul bătăliei, prin citarea lor și prin distincții acordate. 

Acest sistem îl veți întâlni dea lungul întregii vieți legionare. 

El întrunește următoarele avantaje:

a) Realizarea rapidă a scopului urmărit. 

b) Educarea acțiunii unitare și a efortului disciplinat al tuturor luptătorilor. 

c) Trezirea conștiinței puterilor proprii. Încrederea în sine, încrederea în puterile sale. Amintirea înfrângerilor economice, în special a încercărilor nereușite, a aruncat poporul român în resemnare, lipsă de curaj, neîncredere. Va trebui să-i trezim încrederea în sine, prin înlocuirea amintirilor dureroase, cu o tradiție de biruință în încercările sale. 

Și în sfârșit, prin stimularea luptătorilor, vom putea obține o selecționare a celor cu tragere de inimă, cu dor de muncă, o elită a luptătorilor. 

Am făcut prin revistă apel la toți prietenii noștri, ca în timpul de la 1 septembrie la 15 Octombrie, să pornească la ofensivă, pentru a face toți împreună un cât mai mare număr de abonamente.

În urma apelului lansat, a început o adevărată muncă de furnici. La ea au luat parte deopotrivă: tineri, bătrân, țărani și intelectuali. Unii au ajuns a face până la 45 abonamente (Constantin Ilinoiu). 

În numărul de la 1 Noiembrie 1927 s-a dat rezultatul acestei prime bătălii. Iată ce scriam atunci: 

"La 15 Octombrie, ora 6 seara, numărul celor abonați a ajuns la 2.586. Legiunea mulțumește tuturor celor care s-au ostenit, lucrând pentru cea dintâi biruință a ei."

În revistă au fost trecuți toți acei care au luat parte la această luptă. În primul rând s-au adus mulțumiri părintelui Moța care ne-a făcut o frumoasă propagandă prin "Libertatea". 

Dau și aici numele tuturor așa cum au fost publicate în "Pământul Strămoșesc". Unii din ei n-au devenit legionari, iar alții nu mai sunt acum printre noi, murind în credința legionară. 

Le dau aici numele pentru că ei sunt credincioșii din primul moment. Sunt trecuți în ordinea în care s-au distins: 

Maica Pamfilia Ciolac (Văratec), Octav Neguț (Focșani), Arhimandrit Atanasie Popescu (Bălți), Ieromonah Ishie Antohi (Neamț), Mihail Tanasache, Victor Silaghi, Ion Bordeianu, Radu Mironovici, Căpitan V. Țuchel (Ivești), Constantin Ilinoiu (Iași), N. Grosu (Botoșani), Ion Minodora (Huși), Grigore Balaci (Movilița-Putna), Andrei C. Ionescu (Bârlad), Spiru Peceli (Galați), Inginer Mihai Itu (București), Inginer Gh. Clime (Iași), Ion T. Banea (Sibiu), Ilie Gârneață (Iași), Totu Nicolae (Iași), Coman Alexandru (Găuri-Putna), Decebal Codreanu (Huși), Mihail Marinescu (Galați), Traian Lelescu (Piatra Neamț), Sebastian Erhan (Câmpulung-Bucovina), N. Tecău (America), Elena Petcu (Vaslui), Dr. Socrate Divitari (Tecuci), Ion Pleșea (Orhei), P.I. Morariu (Suraia Putna), Nanu Gavril Răileanu (Orhei), Cotiga Traian (Focșani), Maria Mitea (Severin), I. Ciobăniță (Belcești), Cărăușu (Voinești), Tinistei Neaga (Orhei), Zosim Bardaș (Târnava Mare), Ion Blănaru (Focșani), Iuliu Stănescu (Mârșani - Dolj), Corneliu Georgescu (Poiana Sibiului), Fănică Anastasescu (București), D. Ifrim (Iași), I. Durac (P. Neamț), Păcuraru Gh. (București), Prof. Isac Mocanu (Turda), Marius Popp (Cluj), N. Voinea (Panciu), N.B. Munceleanu (Roman), Grigorie Berciu (Vama), Corneliu Cristescu Bașa (Comănești), Angela Pleșoianu (Severin), Emil Eremeiu (Năsăud). 

Din care au luat parte la prima bătălie legionară, acum după 8 ani, constatăm următoarele: 

Patru ne-au părăsit, neputând să ne înțeleagă; ne-au și atacat. 

Opt, după un an sau doi, n-au mai dat nici un semn de viață. 

Douăzecișidoi au căpătat cele mai înalte grade, devenind comandanți legionari, comandanți ajutori sau senatori. 

Șapte au devenit legionari și oameni de credință neclintită, înfruntând toate prigoanele. 

Optsprezece ne-au rămas prieteni, ajutându-ne până astăzi. 

În urma acestei bătălii, "Pământul Strămoșesc" a fost asigurat pentru un an de zile.