LUPTA DE LA NEAMȚ

31 AUGUST 1931

 

După 20 de zile, aflu că s-a declarat vacant un loc de parlamentar la jud. Neamț și că în curând vor fi alegeri.

Studiez situația și iau hotărârea de a intra în luptă.

Avusesem în acest județ, la alegerile trecute, 1.200 de voturi. Acum se prezentau în alegeri liberalii, național-țărăniștii în cartel cu averescanii, georgiștii etc.

Presa voia să dea o semnificație deosebită acestor alegeri, pentru că lupta va fi încordată și rezultatul ei va fi succesiunea la guvern.

Se observă concentrări de forțe. Lumea începe a face chiar pronosticuri. Unii dau victoria liberalilor, alții național-țărăniștilor. În toiul luptei, unii vor face pariuri. Se înțeleg de la sine, că de noi nici nu se vorbea. Pe capul nostru nu se gândea nimeni să pună pariuri.

La 25 iulie, dau și eu ordin de concentrare. Dar noi suntem sleiți. Nu avem nici cu ce plăti lista. Ne ajută familia Ieșanu pentru plata listei și tipărirea de manifeste. 

Pe la 30 iulie, sunt în Piatra Neamț și aștept sosirea echipelor. Vine fiecare cum poate. Pe jos, cu trenul, cu căruța. Acum încep să intre mai în serios în luptă elementele crescute în frății, care formează echipe sub comanda legionarilor mai vechi.

După hartă, dau fiecărei echipe câte un sector. Numărul luptătorilor noștri se ridică la un total de 100. Ei pleacă pe jos, cu o credință nesfârșită, deși nu cunosc pe nimeni și nu știu nici ce vor mânca, nici unde vor dormi. Dumnezeu le va purta de grijă, iar nevoia îi va învăța. La Broșteni pleacă echipa Bănică, profesor Matei, Cosma, la care se vor adăuga câmpulungenii; la Răpciuni, echipa Țocu; la Bicaz, echipa Crânganu; la Tg. Neamț, Victor Silaghi, Jorjoaia, Stelescu; la Bălțătești, Banea, Ventonic, Ifrim, Mihail David; la Roznov, Popovici; la Buhuși, Păduraru cu Romașcanii, Hristache Solomon și inginerul Blănaru; la Crăcăoani, Doru Belimace și Rățoiu; la Războeni, Valeriu Ștefănescu, familia Mihai Crăciun și Stelian Teodorescu. Alături de aceștia, prof. Ion Z. Codreanu ținea întruniri în diverse puncte ale județului. 

Pe alocuri erau și cuiburi de legionari sub conducerea următorilor: Herghelegiu, Tărâță, Platon, Loghin, David, Nuță, Mihai Bicleanu, Ungureanu, Olaru V. Ambrozie, Macovei etc.

Echipele au început să muncească pe la oameni cu ziua pentru a căpăta de mâncare. În scurt timp, ele au început să fie iubite de țărani. 

Național-țărăniștii au venit cu mașini multe. Numai din partea lor sosesc în județ și pleacă în propagandă șapte foști miniștri. De asemenea, de la liberali.

Din toate categoriile sociale, preoții se poartă cel mai slab. În județele unde se strâmbă crucile de pe biserici, în fața stăpânirii politicianiste, atee și jidănite, într-o luptă în care eram singurii care veneam în numele crucii, cu pieptul deschis în fața monstrului păgân, preoții din județ, cu o excepție de vreo 3-4, au fost în contra noastră.

În ultima săptămână, trebuia să-mi organizez forțele în vederea bătăliei finale. Aveam acum 6 secții puternice și 10 slabe.

În discuția pe care am avut-o cu șefii de echipe, aceștia susțineau că odată ce avem 6 secții puternice, putem să ne ridicăm echipele de acolo și să le întărim pe cele slabe. Era o părere greșită care ne putea duce la pierderea bătăliei.

Am procedat exact contrar, concentrând forțe în punctele mele puternice; iar la celelalte lăsând numai mici echipe de hărțuială. Adversarii, toți s-au grupat greșit. Ei s-au concentrat în punctele tari ale mele. Încât noi am dat bătălia în punctele noastre cele mai tari, iar ei în punctele lor cele mai slabe.

Au fost nimiciți. Eu am luat în aceste 6 puncte câte 1.000 de voturi de secție, iar ei câte 200, maximum 300. În același timp, secțiile lor tari, rămânând fără bună apărare, au fost înjumătățite de echipele noastre.

În ziua de votare, începând de dimineață, am străbătut cu o mașină puternică, însoțit de Totu, 15 secții devotare din 16.

Noaptea, la ora 12, s-a aflat rezultatul, într-un mare entuziasm al maselor țărănești și al echipelor de legionari și într-o nemaipomenită deprimare a politicienilor și a jidanilor. Garda: 11.300 voturi; liberalii: 7.000; național-țărăniștii cu averescanii: 6.000; ceilalți, mult mai puțin.

Și astfel, în prima luptă, în câmp deschis cu forțele coalizate ale politicienilor, legionarii, deși într-un număr redus și dispunând de mijloace incomparabil mai mici, izbutesc să câștige victoria, împrăștiind panică în toți adversarii.