Mișcarea Legionară în primele alegeri

IUNIE 1931

În aprilie cade guvernul național-țărănesc. Vine guvernul Iorga-Argetoianu.

Legiunea fiind dizolvată, îmi înscriu mișcarea la comisia electorală centrală sub o nouă denumire: „Gruparea Corneliu Z. Codreanu”, alegându-mi semn electoral:

Noua denumire, se înțelege, nu prinde în mase. Popor, presă, dușmani, guvern, tot „Garda de Fier” continuă a-i zice. Să luăm parte la alegeri. Să nu ni mai spună că de ce nu ne punem în rând cu lumea, de ce nu uzăm de căile legale.

La 1 iunie sunt alegerile. Cu mari sforțări materiale, cu împrumuturi, reușim să ne punem candidaturi în județe. 

Începe propaganda. Cea mai legală și cea mai delicată. În județele în care candidează Ministrul de Război și Primul Ministru al țării, noi nu candidăm. Pentru acest motiv, din puținul cât avem, rupem Focșanii și Rădăuții.

În schimb, asupra noastră se reped: guvern, autorități, bătăuși. Ni se oprește propaganda. La urmă ni se mai fură și din voturi. Totuși, obținem, după o luptă grea, 34.000 de voturi. Se prezintă pe linia întâia Cahulul cu aproape 5.000 de voturi, Turda cu 4.000, Covurluiul cu cele trei secții: Berești, Gănești, Oancea cu aproape 4.000, Ismail cu 6.000 etc.

De al 15 decembrie 1929, de când am plecat la prima întrunire la Berești și până acum, în iunie 1931, am dus-o într-o luptă și închisoare continuă. Pe acasă nu știu dacă, adunând zi cu zi, am stat două luni.