Noi alegeri generale

IULIE 1932

Tatăl meu a fost validat în ultima zi a sesiunii parlamentare. Odihna noastră n-a durat decât o săptămână, deoarece guvernul Iorga a căzut. S-a constituit un guvern național-țărănist în frunte cu dl. Vaida.

Intrăm într-o nouă luptă, sleiți de puteri fizicește și materialicește. Suntem în iunie 1932. De la 15 decembrie 1929, suntem într-o luptă permanentă: decembrie 1929 – aprilie 1930, campaniile din Covurlui, Cahul, Turda, Tecuci. Vara lui 1930, pregătire ași interzicerea marșului în Basarabia. Sunt închis până în toamnă. În octombrie și noiembrie suntem în Maramureș. Iarna lui 1931 ne găsește în închisoare. Primăvara lui 1931, luptă în alegerile generale. Vara lui 1931, alegerile de la Neamț. Iarna lui 1932, alegerile de la Tutova. Iar acum intrăm din nou în alegeri generale. 

Cu toate aceste lupte, am continuat organizarea și în restul țării. Anul trecut avusesem liste în 17 județe, acum aveam în 36.

Toate partidele încep aceleași certuri pline de intrigi pentru fixarea candidaturilor. Ele au ținut o săptămână. Eu fixez singur, într-o singură noapte, toate candidaturile în 36 de județe. Între legionari, nimeni nu se bate pe locuri. Ei cer să fie puși ultimii pe listă.

Problema grea este însă problema materială. O mare parte din județe își susțin singure cheltuielile, din contribuția legionarilor. Altele însă nu pot. Îmi trebuiesc 50.000 lei numai pentru taxe. Umblu năucit până în ultima zi. Încerc la unul, la altul – nimic. 

Mă duc la dl. Nichifor Crainic, directorul „Calendarului”, crezând că poate are el. Nici el nu avea. Cu foaia sa, apărută de cinci luni, ne susține lupta, urmărind pas cu pas vitejia echipelor legionare, dar sprijin material nu ne poate da. În sfârșit, împrumut prin Pihu și Caranica, care, alergând pe la toți macedonenii, găsesc suma necesară. Câteva județe le susțin Focșanii cu Hristache Solomon.

Campania începe. O nouă prigoană se abate asupra noastră. Răspândiți pe un front mare, suntem puțini și atacați pretutindeni cu violență. La Tighina sunt răniți legionarii Savin și Popescu. La Bârlad, zeci de învățători și preoți sunt târâți în beciuri și maltratați din ordinul D-lui Georgescu-Bârlad. La Vaslui, micile echipe sunt rănite. La podul Iloaiei și în întreg județul Iași, la fel.

La Focșani, bătrânul Hristache Solomon, cu inginerul Blănaru și alți zece sunt atacați din ordinul avocatului Neagu, de bandele înarmate ale național-țărăniștilor, în comuna Vulturul. Cad legionarii la pământ, răniți de ciomege și de cuțite. Rămâne în picioare singur, ca un munte, Hristache Solomon, de obrazul căruia nu se atinsese nimeni până atunci. Se apără cu îndârjire, dar până la urmă, cade în mijlocul drumului, răpus de lovituri. Acolo jos, este bătut cu ciomegele în cap de fiarele acestea care făceau necontenit caz, pe atunci ca și acum, de legalitate, mijloace civilizate, libertate etc.

Garda obține 70.000 de voturi, dublându-și numărul față de anul trecut. Se prezintă cel mai bine județele Cahul și Neamț, Covurlui și Tutova unde candidase tatăl meu. Apoi vin: Câmpulung cu Moța, Turda, Focșani, Ismail, Tighina. Avem dreptul la cinci locuri. Urmează optările. Eu rămân la Cahul, pentru a intra în Parlament Nuțu Eșanu. Hotărăsc ca tatăl meu să rămână la Bârlad, pentru a lăsa să intre în Parlament, Stelescu, care are numai 25 de ani și e student. Voiam să dau tineretului o încurajare și un imbold. 

Încrederea și dragostea pe care i le-am arătat nu mi-au fost însă răsplătite.