ANUL UNIVERSITAR 1921-1922

Noul an universitar s-a deschis în condiții normale. Cu serviciu religios. Din nou universitatea și Iașiul sunt în sărbătoare.

În București, acest mare eveniment trece aproape neobservat.

Acolo, mulțimea studenților, masa studențească se pierde în mulțimea sutelor de mii de oameni, a zgomotului, a luminilor, a intereselor care se ciocnesc brutal. La Iași, când pleacă studenții, e melancolie generală, ca la plecare cocorilor și a păsărilor, toamna; când vin studenții, vine tinerețea, vine viața. E zi de sărbătoare. La București studentul se simte singur în mijlocul unei lumi imense care nu-l vede, nu-l apreciază, nu-l mustră, nu se interesează de el, nu-l iubește.

Educația studentului la Iași este incomparabilă, pentru că el se dezvoltă ca și un copil sub iubirea mamei sale, la adăpostul dragostei românilor. Aici neamul își crește studenții. Eu însumi datorez acestui Iași o parte însemnată de recunoștință pentru tot ce am putut să fac. Am simțit totdeauna grija pe care mi-a purtat-o acest suflet al Iașiului, am simțit raza iubirii lui, i-am simțit mustrarea, încurajarea, îndemnul, chemarea la luptă.

Pe noi, studenții de la Iași, ne urmăresc acestea și acum și ne vor urmări până la sfârșitul vieții, ca amintirea îndemnurilor și dragostei mereu prezentă a mamei.

Din toate generațiile studențești care s-au perindat prin Iași, pe câți nu i-a urmărit toată viața îndemnul, chemarea la luptă a Iașiului! Pe câți nu i-a urmărit, până în mormânt, pe câți nu-i urmărește și astăzi, mustrarea lui!…

De la începutul anului se observă că iudeo-comunismul dădea înapoi dezorientat și cu moralul aproape pierdut. Nici o încercare de rezistență.

Noul val de studenți, acum înscriși, auziseră cu toții de luptele noastre și de mult așteptau să vină alături de noi. Ajunși aici, au intrat în rânduri.