Priveliști din viața publică românească 

 

În cele ce urmează înfățișez în câteva linii aspectul general al vieții noastre publice în mijlocul și în contra căreia se înfiripa organizația "Arhanghelul Mihail". 

Guvernul Averescu căzuse de vreo lună. La 7 iulie 1927 au venit liberalii. Au făcut alegeri noi. Ca de obicei guvernul a avut majoritate. Totuși el avea de înfrânt, prin orice mijloace, marele curent popular născut în jurul Partidului național-țărănesc. Biata masă a poporului român alerga de la partid la partid, de la promisiune la promisiune, legându-și de fiecare, cu credința ei seculară, cele mai curate nădejdi, dar întorcându-se înșelată și amărâtă, cu toate speranțele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, până când va înțelege odată, că a intrat în mâna unor cete puse pe câștig și pe pradă. 

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan și național țărănesc. Pe lângă ele și altele mai mici. 

În fond, nu exista între ele nici o deosebire. Numai formele și interesele personale le deosebeau. Același lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar justificarea unor păreri deosebite. 

Singurul lor mobil sufletesc adevărat era: religia interesului personal, pe deasupra oricăror dureri ale țării și a oricăror interese ale neamului. 

De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustător. Fuga după bani, după situații personale, după avere și plăceri, după pradă, dădea un aspect de dușmănie neasemuită, acestor lupte. Partidele apăreau ca adevărate cete organizate care se învrăjbeau, se mâncau și se luptau unele cu altele pentru pradă. 

Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depășește interesul, egoismul și poftele personale, este blândă, cuviincioasă, nobilă și fără dezlănțuire oarbă de patimi. În ea poate fi pasiune, dar nu patimă oarbă și josnică.

Aspectul de vrăjmășie și de josnicie al acestor lupte putea fi o dovadă suficientă, că ele nu se dădeau în lumea unui ideal înalt și sfânt și nici în aceea a principiilor, ci în adâncul cel mai trist al celor mai nerușinate interese personale. 

Lumea politicienilor trăiește în lux și în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai dezgustătoare, pe spinarea unei țări din ce în ce mai demoralizată. Cine să se mai ocupe de nevoile ei? 

Politicienii aceștia cu familiile și cu agenții lor, au nevoie de bani. Bani pentru petrecere, bani pentru a-și întreține clientela politică, bani pentru voturi, bani pentru cumpărarea de conștiințe omenești. Rând pe rând, cetele lor se vor năpusti și vor spolia țara. Aceasta va însemna, în ultimă analiză, guvernarea ei, opera de guvernare. Vor secătui bugetele statului, ale prefecturilor, primăriilor. 

Se vor înfige ca niște căpuși în consiliile de administrație ale tuturor întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme, de zeci de milioane, fără nici o muncă, din sudoarea și din sângele muncitorului istovit. 

Vor fi încadrați în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte milioane și zeci de milioane, ca preț al vânzării lor de neam. 

Vor da naștere la afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea. Corupția se va întinde în viața publică a țării ca o plagă, de la cel mai umil slujbaș și până la miniștri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să-i cumpere pe acești monștri și prin ei țara întreagă. 

De aceea, când țara stoarsă nu va mai putea să le dea bani, vor ceda consorțiilor de bancheri străini, rând pe rând, bogățiile pământului și cu ele și independența noastră națională. 

O adevărată pletoră de oameni de afaceri se va întinde ca o pânză peste toată România, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga țării. 

Acesta este politicianismul. 

Jos, se vor întinde: mizeria, demoralizarea și deznădejdea. Vor muri copiii cu zecile de mii, secerați de boli și de mizerii, slăbindu-se astfel puterea de rezistență a neamului în lupta pe care o duce singur în contra poporului jidănesc organizat și susținut de politicianismul înstrăinat și de tot aparatul de stat. 

Cei câțiva oameni politici cinstiți, câteva zeci, poate chiar conducători de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi niște biete marionete în mâna presei jidănești, a bancherilor jidani sau străini și a propriilor lor politicieni. 

Această batjocură, această demoralizare, această infecție, va fi susținută, pas cu pas, de toată falanga jidănească, interesată la distrugerea noastră, pentru a ne lua locul în această țară și a ne fura bogățiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei românești, prin sute de fițuici imunde, printr-o literatură atee și imorală, prin cinematografe și teatre provocatoare la desfrâu, prin bănci, Jidanii au devenit stăpâni în țara noastră. 

Cine să se opună? Astăzi când ei sunt pregătitorii dezastrului și apariția lor e semnalul morții noastre naționale, cine să le apară în față? 

Mișcarea națională zăcea acum la pământ. 

În alegerile acestea, Liga scăzuse cu 70.000 voturi, neîntrunind decât 50.000, sub 2% pe țară. Din 10 parlamentari, câți avea ieri, azi nu mai avea nici unul. 

Va trebui să vină o zi, când legionarul va ști să stea față cu acest monstru, și să se încingă cu el la luptă pe viață și pe moarte. Singur, el.