Problema școlii românești

 

Cine stăpânește orașele, stăpânește școlile și cine stăpânește școlile, mâine stăpânește țara.

Iată câteva statistici din anul 1920:

 

Situația la Universitatea din Cernăuți

Facultatea de Filosofie, semestrul de vară:

Români: 174

Evrei: 574

 

La Drept, în același oraș, semestrul de vară:

După religie

Ortodocși 237 (Români și Ruteni)

Catolici 98

Luterani 26

Alte religii 31

Mozaici 506

(Din „Situația demografică a României”, de Em. Vasiliu-Cluj, pag.84)

 

În Basarabia

Învățământul primar rural:

Băieți: 72.289 Români 1.974 străini creștini 1.281 Evrei

Fete: 27.555 „ 1.302 „ 2.147 „

 

Învățământul primar urban:

Băieți: 6.385 Români 2.435 străini din care 1.351 Evrei

Fete: 5.501 „ 2.435 „ 2.492 „

 

Școli secundare și profesionale:

1.535 ortodocși, 6.302 mozaici

 

Școli secundare mixte:

690 ortodocși, 1.341 mozaici

(op. cit. pag. 84-85)

 

În Vechiul Regat

Liceul din Bacău Români: 363 Evrei: 198

„ „ Botoșani „ 229 „ 127

„ de fete, Botoșani „ 155 „ 173

„ din Dorohoi „ 177 „ 167

„ din Fălticeni „ 152 „ 100

„ Național, Iași „ 292 „ 201

Gimn. Alex. cel Bun, Iași „ 93 „ 215

„ Ștefan cel Mare, Iași „ 94 „ 120

Liceul din Roman „ 256 „ 157

„ din Piatra Neamț „ 347 „ 179

 

Școli particulare

București Români: 441 Evrei: 781

Iași „ 37 „ 108

Galați „ 190 „ 199

(Opera cit. pag. 85-87)

 

Situația la Universitatea din Iași

Facultatea de Medicină Români: 546 Evrei: 831

„ Farmacie „ 97 „ 299

„ Litere „ 351 „ 100

„ Științe „ 722 „ 321

„ Drept „ 1.743 „ 370

(Op. cit. pag. 87-88)

 

Școala românească, distrusă în modul acesta prin numărul mare al jidanilor, naște două probleme grave:

I. - Problema păturii conducătoare românești, pentru că școala crează pe conducătorii de mâine ai neamului, nu numai pe conducătorii politici, ci și pe toți conducătorii din toate domeniile de activitate.

II. - Problema culturii naționale, pentru că școala este laboratorul în care se pregătește cultura unui popor.

Pentru a sublinia tragedia acestei școli românești copleșită de jidani, găsesc că e deosebit de important să citez mai jos dureroasele constatări făcute de unul dintre cei mai străluciți pedagogi ai nației noastre, prof. Ion Găvănescul de la Universitatea din Iași:

„Nu vrem să mai vedem spectacolul ce-l oferă Liceul Național din Iași, unde majoritatea zdrobitoare a elevilor o alcătuiește elementul evreiesc. Puținii elevi români se simt străini: în pauzele dintre ore stau retrași, stingheriți și jenați prin colțuri. Sunt minoritatea tolerată.

Majoritarii trăiesc aparte, vorbesc între ei de preocupările lor, de jocurile lor, de societățile lor, Macaby, Hacoah, Macoah etc., de șezătorile și conferințele lor, de sporturile lor, de planurile lor de lucru și petrecere. Și când vor să se ferească de indiscreția românilor, minoritarii-majoritari șoptesc între ei ori o dau de-a dreptul prin idiș…

Bieții profesori români, în fața unor astfel de suflete de elevi! Te gândești involuntar la găina care a clocit ouă de rață. Uite-o cum stă ciocănind, speriată pe marginea lacului, cum își cheamă cu disperare bobocii, puii ei de altă speță, care au sărit în apă și alunecă zburdând să treacă pe țărmul celălalt, unde ea nu-i poate urmări.

Ce școală de naționalism să faci cu astfel de auditori? Poți să vorbești, dacă simți în tine flacăra patriotismului, de aspirațiile și idealul românesc? Poți măcar să deschizi gura? Ți se încleștează fălcile, îți îngheață cuvintele pe buze.

Marele Kogălniceanu, în fața unor astfel de bănci cu școlari străini… ar fi putut pronunța el celebrul discurs de introducere în istoria Românilor pe care l-a rostit tocmai pe acele locuri unde azi liceul „Național” românesc a devenit un liceul „Național” evreiesc?

I-ar fi pierit inspirația care-și trage puterea din simpatia ochilor sclipitori de înșelegere și credință.”

Ion Găvănescul, „Imperativul momentului istoric”, pag. 67

 

Și mai departe:

„Unde s-a văzut vreodată în Anglia, în Franța, în Italia, vreo școală de orice grad, ca să ne mărginim la o singură latură a vieții naționale, în care numărul preponderent al școlarilor să aparțină altui neam decât neamului ce alcătuiește populația de baștină a țării și care a întemeiat Statul Național respectiv?

Se poate închipui bunăoară, că la o Facultate de Drept a vreunei Universități din Anglia să fie 547 evrei și 234 de englezi, proporția dintre evrei și români de la Facultatea de Drept din Cernăuți, în anul 1920?

Sau la o Facultate de Filosofie din Italia, să fie 574 evrei și 174 italieni, proporția dintre evrei și români la aceeași Universitate din Cernăuți?

Sunt aceste raporturi normale? Nu sunt monstruozități de biologie etnică, inadmisibile, inconceptibile? Nu sunt un semn de inconștiență criminală pentru pătura conducătoare responsabilă a neamului românesc?”

Ion Găvănescul, op. cit.