Greva generală a studențimii continuă

După Paști lupta reîncepe.

Pe frontul L.A.N.C., profesorul Cuza continuă acțiunea prin presă, iar noi ceilalți ne ocupăm de organizare. Începe seria întrunirilor prin orașe și sate.

Pe frontul studențesc, modificarea art. 7 din Constituție aduce schimbări. Conducătorii de la București și Cluj, care crezuseră că până la capăt o mișcare studențească va putea convinge guvernul să recunoască cererile drepte ale studențimii, văzând că acesta nu numai că nu recunoaște nimic, dar că acordă drepturi politice jidanilor, se descurajează amărâți și încep să fluture tot mai mult ideea capitulării. 

La Cluj, chiar președintele convoacă o adunare unde susține teza intrării la cursuri. Masa studențească respinge propunerea și declară că ea luptă pentru onoare și că lupta va trebui dusă până la limita cea de pe urmă a rezistenței. Susținătorii acestei teze sunt: Ion Moța, Corneliu Georgescu, Isac Mocanu, împreună cu tot grupul nostru.

Alexa își dă demisia și este ales în locul lui președinte al centrului studențesc „Petru Maior”, Ion Moța cu un comitet nou. 

Asaltul guvernului pentru a determina pe studenți să intre la cursuri cade și de astă dată, dar cu sacrificarea conducătorilor. Ion Moța și încă șase sunt eliminați pentru totdeauna din toate universitățile pentru ținuta lor dârză. 

La București, un grup în frunte cu Simionescu și Dănulescu, începe să ia locul conducerii din ce în ce mai nehotărâte și mai slabe. Nici aici guvernul nu reușește să deschidă cursurile după Paști.