2. FUNCŢIA ORGANULUI PSIHIC.

Dacă privim din acest punct de vedere funcţia vieţii psihice, devine limpede faptul că ne găsim aici în prezenţa dezvoltării unei capacităţi native, menită să reprezinte un organ de atac, de apărare sau de securitate, un organ de protecţie, după cum situaţia organismului viu impune ofensiva sau defensiva. Aşadar, nu putem vedea în viaţa psihică decât un complex de măsuri ofensive şi defensive, prin care se acţionează asupra lumii spre a se asigura menţinerea organismului uman şi dezvoltarea sa. Această condiţie fiind stabilită, survin altele, importante pentru înţelegerea a ceea ce vrem noi să definim a fi psihicul.

Nu ne putem imagina o viaţă psihică izolată, ci numai una legată de tot ceea ce o înconjoară, receptând excitaţiile venite din afară şi răspunzându-le într-un fel sau altul, dispunând de posibilităţile şi de forţele necesare asigurării organismului, în luptă sau în alianţă cu mediul ambiant, pentru a-i garanta existenţa.

Conexiunile care ni se deschid acum în faţa ochilor sunt multiple şi diverse. Ele privesc în primul rând organismul însuşi, specificul omului, corporalitatea sa, avantajele şi inconvenientele. Dar acestea nu sunt decât noţiuni relative, deosebirea fiind mare, după cum cutare sau cutare forţă sau un anumit organ prezintă un avantaj sau un inconvenient, ca rezultat al situaţiei în care se află individul.

Este astfel cunoscut că, într-un anumit sens, piciorul omului este o mână atrofiată. Pentru un animal căţărător, de exemplu, faptul acesta ar fi un grav inconvenient, dar pentru om, care umblă pe sol, avantajul este de aşa natură încât nimeni nu ar dori să aibă, în loc de picior, o mână ca toate mâinile. În general constatăm, în viaţa personală, ca şi în viaţa tuturor popoarelor, că inferiorităţile valorice (Min-derwertigkeiten) nu sunt de interpretat ca şi cum ele ar ascunde în ele toate inconvenientele, totul depinzând de situaţie. Bănuim că un teren extrem de vast se deschide investigaţiilor referitoare la raporturile existente între viaţa psihică a omului şi ansamblul cerinţelor naturii cosmice, cum sunt alternanţa zilei cu noaptea, intensitatea radiaţiei solare, mobilitatea atomilor etc. Înseşi aceste influenţe se află în cea mai intimă relaţie cu originalitatea vieţii noastre psihice.