2. MODURI DE GÂNDIRE ŞI DE EXPRIMARE.

Modul de a gândi şi a se exprima al unor oameni produce uneori o impresie atât de plastică, încât nu putem trece cu vederea faptul. A gândi şi a vorbi este la aceşti oameni tot una cu „a încălţa cizme spaniole”2, ei gândind şi vorbind exclusiv în fraze-şablon, cunoscute de toată lumea, aşa încât întotdeauna ştii dinainte ce vorbe le vor ieşi din gură.

Stilul este cunoscut din naraţiunile specifice apărute prin gazete sau din romanele de duzină. Este o frazeologie care aduce cu un buchet de floricele din acelea ce se vând la toate colţurile. Auzim expresii ca: „să ţii cont”, „să-i citeşti Leviticul”3 sau „lovitură de stilet” etc, în care se întâlnesc termeni străini de tot felul.

Aceste moduri de exprimare pot contribui, desigur, la înţelegerea unui om. Căci există forme de gândire şi moduri de exprimare pe care nu trebuie sau nu se cuvine să le practici. Întreaga banalitate a stilului de speţă joasă răsună aici şi chiar oratorul care le rosteşte poate fi şocat. Se arată prea puţină consideraţie pentru judecata şi spiritul critic ale celorlalţi atunci când li se serveşte mereu câte un proverb sau când orice gând sau spusă sunt împănate cu citate din autori celebri. Sunt mulţi cei care nu se pot elibera de acest mod de a vorbi şi care astfel îşi atestă mentalitatea retrogradă.