3. ATITUDINEA ŞCOLĂREASCĂ.

Foarte des întâlnim oameni care ne lasă impresia că s-au oprit la un anumit punct al dezvoltării lor, neputând depăşi stadiul şcolarităţii. Acasă, în viaţă, în societate, în profesia lor ei sunt mereu ca nişte şcolari, trag într-una cu urechea, stau la pândă, ca să vadă dacă au voie să spună ceva. Îi vedem silindu-se totdeauna să aibă prompt un răspuns la orice problemă care se pune undeva în societate, ca şi cum ar vrea să devanseze pe cineva, să arate că ei sunt informaţi în toate, ca şi cum ar aştepta să li se dea o notă bună pentru aceasta. Stă în firea unor asemenea oameni să se simtă în siguranţă numai dacă viaţa li se prezintă în forme familiare, fiind derutaţi de îndată ce sunt puşi într-o situaţie în care nu mai pot folosi şablonul şcolar. Şi în limitele acestui tip există mai multe niveluri de diferenţiere. În cazurile mai puţin simpatice întâlnim oameni seci, prozaici, puţin sociabili, sau oameni care vor să treacă drept erudiţi, care fie că ştiu totul, fie încearcă să clasifice toate lucrurile după reguli şi formule.