6. ÎNCERCARE DE REFORMĂ.

Dintre încercările între-prinse până acum în direcţia unei îmbunătăţiri a relaţiilor dintre sexe, coeducaţia este cea mai importantă. Nu este o instituţie necontestată, având adversarii şi partizanii săi. Aceştia din urmă accentuează ca principal avantaj al coeducaţiei faptul că sexele au în acest fel prilejul de a se cunoaşte din timp, putându-se preveni cel mai bine apariţia acelor prejudecăţi nedrepte, cu consecinţele lor nefaste. Adversarii susţin, în principal, că opoziţia dintre băieţi şi fete, adesea extrem de puternică chiar în momentul în care ei intră la şcoală, nu face decât să se accentueze şi mai mult în condiţiile educaţiei în comun, deoarece băieţii se simt aici oprimaţi. Aceasta corelează cu faptul că în această perioadă dezvoltarea psihică a fetelor progresează mai rapid, aşa încât băieţii, care poartă întreaga povară a privilegiilor lor şi trebuie să demonstreze cât de grozavi sunt ei, sunt deodată puşi în situaţia de a recunoaşte că privilegiile lor sunt doar nişte baloane de săpun, care se sparg în faţa realităţii.

Unii cercetători pretind a fi stabilit că, în condiţiile coeducaţiei, băieţii devin timoraţi în faţa fetelor şi îşi pierd conştiinţa de sine.

Nu încape îndoială că în aceste constatări şi în această argumentaţie este şi ceva adevăr. Argumentaţia este valabilă în cazul în care coeducaţia este concepută în sensul unei concurenţe a sexelor, pentru laurii unei mai mari destoinicii. Înţeleasă în acest mod de către dascăli şi elevi, fireşte că educaţia mixtă va fi dăunătoare. Dacă nu se vor găsi oameni competenţi care să determine o mai bună înţelegere a coeducaţiei, făcând din ea o exersare, o pregătire pentru colaborarea viitoare a sexelor, în vederea unor misiuni comune, oameni care să pună această concepţie la baza activităţii lor pedagogice, atunci încercările de educaţie mixtă vor suferi întotdeauna eşecuri. Adversarii nu vor vedea în eşecuri decât confirmarea faptului că luările lor de poziţie sunt întemeiate.

Ar trebui să ai forţa creatoare a unui poet ca să zugrăveşti lucrurile în toată complexitatea lor. Trebuie să ne mulţumim cu indicarea punctelor principale. Se poate face legătura cu tipurile descrise mai sus şi unii îşi vor aminti cum şi în acest caz ies la suprafaţă aceleaşi succesiuni de idei ca în descrierea acelor copii veniţi pe lume cu organe deficiente. Fata aflată în plin proces de creştere se comportă adesea ca şi cum ar fi handicapată şi în cazul ei este valabil ceea ce s-a spus despre compensarea sentimentului de inferioritate. Deosebirea stă doar în aceea că credinţa fetei în inferioritatea ei provine din afară. Viaţa ei este atât de canalizată în acest sens, încât până şi oameni de ştiinţă avizaţi au subscris uneori la această prejudecată. Efectul general al acestei prejudecăţi este, în cele din urmă, atragerea celor două sexe în vâltoarea politicii prestigiului, ambele părţi jucând un rol care nu convine nici uneia din ele şi care conduce la sofisticarea naivităţii lor, la risipirea spontaneităţii relaţiilor reciproce, la satisfacerea cu idei preconcepute, care fac să piară orice perspectivă de fericire.

NOTE

1 „eine allgemeine Psyche”, în textul original. (Nota trad.) 2 O bună descriere a acestui proces de dezvoltare, cu detaliile de rigoare, găsim în cartea lui August Bebel Die Frâu und der Sozialismus.

3 „Prin instaurare* domniei proprietăţii private – scrie acelaşi August Bebel, citat şi de Adler mai sus – a fost pecetluită subjugarea femeii de către bărbat. A început perioada în care femeia era desconsiderată şi chiar dispreţuită. Matriarhatul a însemnat comunism, egalitatea tuturor; apariţia patriarhatului a însemnat domnia proprietăţii private şi, o dată cu aceasta, oprimarea şi înrobirea femeii. De acest lucru şi-a dat seama până şi conservatorul Aristofan. În comedia sa Adunarea populară a femeilor, el arată că, atunci când femeile ajung să deţină puterea în stat, ele introduc comunismul” (August Bebel, Femeia şi socialismul. Editura Politică, Bucureşti, 1983, p. 67). (Nota trad.)

4 „diemânnlickes Wesen”, textul original. (Nota trad.) 5„femeia este motiv de tulburare pentru bărbat”. (Nota trad.) 6 „Conciliul din Mâcon, care în secolul al VI-lea a pus în discuţie dacă femeia are sau nu suflet şi s-a pronunţat afirmativ cu o majoritate de numai un vot, ceea ce dovedeşte. că biserica nu prea a avut o atitudine favorabilă femeii. Introducerea celibatului pentru cler de către Grigore al VII-lea, prin care se urmărea crearea unei tagme preoţeşti pe care nici un fel de interese familiale să nu o sustragă de la slujirea bisericii, a fost posibilă numai fiindcă la temelia bisericii stătea concepţia despre păcătoşenia poftelor trupeşti” (August Bebcl, op. Cit., p. 94). (Nota trad.) 7 „seincn Dasein”, în textul original. (Nota trad.) 8 „der Stimme derGesamtheit”, în textul original. (Nota trad.) 9 Aluzie transparentă la concepţia biologizantă a lui C. G. Jung referitoare la „anima” şi „animus” ca principii arhetipale, înnăscute, inconştiente, care s-ar manifesta cu o forţă de destin implacabil în viaţa oamenilor, dincolo de orice experienţă existenţială, de orice amprentă socioculturală. (Nota trad.)

10 Ripofobie – teamă de gunoaie, de murdărie. „Die Reinlichkeit der Mutter”. În textul original. (Nota trad.) 11 „Selbstbereicherung”, în textul original. (Nota trad.)