XI. COPILUL UNIC CARE VREA SĂ COMANDE.

Institutorul S. relatează cazul unui băiat în vârstă de 11 ani, care nu se înţelege cu nimeni şi care deranjează sistematic procesul de învăţământ. A furat de la mama sa 50 de creiţari. Principala plângere se referă la faptul că nu poate fi în compania altor copii fără a se certa cu ei, dorind ca el să-i comande. Este copil unic la părinţi.

Randamentul său şcolar este mediocru, cu toate că pare inteligent.

Nici o informaţie asupra situaţiei familiei copilului.

Copil unic şi răsfăţat din cauză că toţi din familie se ocupă de dânsul, nu poate avea contacte cu ceilalţi copii, fapt care a împiedicat dezvoltarea sentimentului său de comuniune socială. Îmi exprim dorinţa de a sta de vorbă cu mama copilului.

Mama susţine că băiatul are părţi bune, dar că se lasă prea mult influenţat de către ceilalţi. Sunt zile când nu vrea să ştie de nimeni şi de nimic. Nişte băieţi i-au raportat mamei că el le-ar fi spus că „n-are chef să facă ceea ce îi comandă mama lui". Adesea îl prinde cu minciuna şi îl pedepseşte. Uneori îl „plesneşte", alteori îl privează de lucrurile care fac bucuria lui. O anumită perioadă s-a aflat sub îngrijirea unei doici, unde a fost bine tratat. Acasă este încă şi mai bine tratat, nelipsindu-i nimic. Mai înainte, când era pedepsit, îşi cerea iertare; acum face mutre şi răspunde răutăcios. Îi place să o facă pe stăpânul casei şi are o tendinţă spre fanfaronadă. Actualul soţ al mamei nu este tatăl copilului, dar se poartă foarte binevoitor cu dânsul; de altfel băiatul nu ştie că nu este tatăl său adevărat. Când acesta e acasă, băiatul chiar că îşi face de cap, profitând de bunătatea ieşită din comun a bărbatului. Institutorii l-au consiliat să fie sever. Copilul, pe de altă parte, nu are prieteni, pentru că nu s-ar putea înţelege cu dânşii. Este autoritar şi ceilalţi nu-l iubesc. Îşi face lecţiile singur.

În săptămâna din urmă a constatat că îi lipseau 50 de creiţari din portmoneu. L-a făcut pe copil răspunzător de furt. Acesta a negat că ar fi luat banii, dar mama i-a găsit la dânsul. NU-şi dă seama de ce i-a furat el acei bani.

Copilului îi place să schimbe şi să colecţioneze diferite obiecte, cum ar fi chitanţe, poze, creioane etc. Mama i-a cerut să înceteze cu aceste schimburi, promiţându-i, drept compensaţie, ceva bani de buzunar săptămânal. Asta i-a făcut mare plăcere. Încolo el este drăguţ, o ajută cu plăcere, fără a-i pretinde ca şi ea să-l ajute.

Cât priveşte visele, mama spune că într-o zi, pe când făceau o călătorie cu vaporul, pe Dunăre, băiatul a avut un coşmar. Visul avea în capul lui o atât de puternică impresie de realitate, încât l-au găsit pe puntea navei, căţărat pe coş şi mort de frică să nu cadă de acolo, exact ca în visul de groază pe care îl avusese. Cu acel prilej şi-a exprimat dorinţa de a se face căpitan sau pilot de navă, iar altădată a spus că i-ar face plăcere să comande pe tot vaporul.

Este econom. Mama băiatului se plânge de obiceiul copilului de a minţi şi de nesociabilitatea sa. Drept pedeapsă, adesea îl bate.

Discuţie cu mama: Că a furat cei 50 de creiţari, nu-i un capăt de ţară; nu ar trebui să-i mai pomeniţi de aceasta. Aţi procedat foarte bine dându-i bani de buzunar. Ştiind că poate conta pe aceşti bani, se va linişti. În locul dumneavoastră, nu i-aş mai aplica nici o pedeapsă corporală. Băiatul crede că prin minciunile şi fanfaronadele lui va izbuti să atragă atenţia celorlalţi şi că va deveni astfel punctul lor de atracţie. Indicat ar fi să atenuaţi şi chiar să desfiinţaţi orice pedeapsă, reducându-le treptat. Ar trebui, de asemenea, să-l faceţi să se gândească la viitorul lui, explicându-i că profesiunea de căpitan de vapor, pe care el şi-a ales-o din vanitate, nu este o ocupaţie potrivită pentru dânsul. Dacă m-aş găsi în locul dumneavoastră, nu l-aş mai copleşi atât cu grija maternă. S-a obişnuit să vă aibă mereu în spatele lui. Dacă îi place gimnastica, lăsaţi-l să o practice, ca să se poată întâlni în felul acesta cu alţi copii. Eu l-aş face să simtă că nu mai e copil, ceea ce i-ar da mai multă încredere în sine. Are impresia că este stingherit, că i se pun beţe în roate; de aici se trage ultimul incident. Copilul ar dori să aibă sentimentul că este cineva, să se convingă că are rostul lui în viaţă.

Dr. A (adresându-se auditoriului, după ce mama a plecat): Avem de-a face cu un băiat care vrea să se afirme, dar care este stânjenit de comportamentul mamai sale.

DrA (adresându-se copilului, care tocmai a intrat): Eşti un bun matematician! Ce ai dori să te faci mai târziu?

Copilul: Căpitan de transatlantic. Aş vrea să călătoresc la Hamburg.

Dr. A: Ai putea-o face la vârsta de 15 sau 16 ani. Aceasta înainte de a deveni căpitan. Până atunci trebuie să înveţi o mulţime de lucruri. De ce îţi place profesiunea de căpitan de vapor? Ai fost pe vreun vapor? Ce îţi place acolo atât de mult?

Copilul: Că acolo poţi să comanzi.

Dr. A: Dar în momentul de faţă ce faci? De ce nu faci ceva care să-i placă mamei tale şi care şi la şcoală să te facă preţuit?

Copilul: îi comand pe ceilalţi.

Dr. A: Dacă vrei să fii căpitan, trebuie să comanzi cu înţelepciune, pentru ca fiecare să spună că este bine ce faci. Dar între copii, la şcoală, nu eşti căpitan şi nu-i bine să-i comanzi. Nu înţeleg de ce vrei tu să comanzi la şcoală. E sigur că din cauza aceasta nu vei avea prieteni. Copiii au dreptate, ei nu se află acolo ca să le dai tu ordine. Asta o vei face mai târziu; acum trebuie să fii amabil, să încerci să-ţi faci prieteni. Căpitanul este amabil cu pasagerii şi, de asemenea, trebuie să ştie să facă şi alte lucruri, în afară de a comanda. Trebuie ca el să aibă prieteni. Dacă ceilalţi nu-l au la inimă, dacă îl detestă, nu-i vor asculta comenzile. Trebuie să înveţi să te comporţi cât mai amabil cu ceilalţi copii. A comanda este a o face pe lăudărosul. Îţi place să faci schimburi de obiecte şi să cumperi. Îţi place să fii cineva, ai vrea ca toată lumea să se uite la tine ca la un căpitan. Ce-ţi aminteşti tu, grozav, de pe vremea când erai mic de tot?

Copilul: Am văzut o dată cum nişte oameni ridicau un clopot sus în clopotniţă. Aveam trei, ori patru ani.

Dr. A: Te-a interesat?

Copilul: Mi-a plăcut să văd cum făceau oamenii aceia ca clopotul să ajungă în vârful turnului.

Dr. A: Ţi-a plăcut să priveşte cum se ridică ceva? Eu aş dori ca tu să ai prieteni. Nu ai vrea să frecventezi o asociaţie de asistenţă? Mama ta te va lăsa, poate, să înveţi să faci gimnastică. Totul poate fi învăţat. La asociaţia de asistenţă îţi vei putea face temele; ar fi cât se poate de amuzant. Ce vrei să faci cu banii pe care îi economiseşti?

Copilul: Să-i am acolo, în caz de nevoie.

Dr. A: îţi este teamă că ai să te găseşti la ananghie? Că ai să pierzi totul şi ai să decazi? Dacă eşti muncitor, este mijlocul cel mai bun ca să nu cazi în mizerie. Să ştii că a avea bani nu înseamnă cea mai mare siguranţă. Îţi place să o faci pe grozavul.

Copilul: Da.

Dr. A: Ar trebui să te laşi de acest obicei. Dacă vrei să ajungi căpitan, nu ai voie să minţi. Mama ta şi institutorul te iubesc mult; dacă te pui pe treabă cum trebuie şi devii un om cinstit, poţi să speri totul. Iar ca să devii căpitan, îţi trebuie o bună bază de plecare. Voi reveni după o lună de zile şi să-mi povesteşti atunci dacă ţi-ai şi făcut prieteni, dacă mai tulburi orele de lecţii şi dacă încă mai comanzi.