IX Hi, măgăriţa !

Pe oriunde treceau personajul despre care e vorba şi ajutorul său, ţăranii îşi lăsau lucrul şi se descopereau până la pământ, mai mult cu frică decât cu respect; după care îşi spuneau între ei, în şoaptă :

— Cam devreme se duce astăzi domnul judecător s-o vadă pe doña Frasquita !

— Devreme şi... de unul singur! adăugau unii, obişnuiţi să-l vadă întotdeauna făcând plimbarea aceea în tovărăşia mai multor alte persoane.

— Ascultă tu, Manuel: de ce s-o fi ducând singur în după-amiaza asta domnul judecător s-o vadă pe navareză ? îl întrebă o săteancă pe bărbatul ei, care o ducea pe spinarea unui măgar.

Şi în timp ce-l întreba, îl gâdilă la ureche zornăindu-i un clopoţel.

— Nu fi rea, Josefa! exclamă omul acela cumsecade. Doña Frasquita nu-i în stare să...

— Nici eu nu zic altfel... Dar asta nu înseamnă că judecătorul nu poate să fie îndrăgostit de ea... Am auzit vorbindu-se că dintre toţi cei care se duc la sindrofiile de la moară, singurul cu gânduri ascunse e madrilenul ăsta, care aleargă tot timpul după fuste...
— Şi de unde ştii tu dacă aleargă sau nu după fuste ? o întrebă, la rândul lui, bărbatul.
— Nu spun asta pentru mine... Fiindcă, faţă de mine, oricât de judecător ar fi el, e foarte atent la ceea ce spune!
Cea care vorbea astfel, era urâtă ca o ciumă.
— Ascultă, femeie: asta îi priveşte pe ei, răspunse cel pe care-l chema Manuel. Eu nu cred pe cumătrul Lucas în stare să consimtă... Grozav mai e Lucas ăsta atunci când se-nfurie !
— Dar, oricum, se vede că-i convine ! adăugă cumătră Josefina, strâmbând din nas.
— Cumătrul Lucas e un om cinstit, îi răspunse săteanul, şi unui astfel de om nu-i pot veni la socoteală niciodată anumite lucruri...
— Bine, atunci ai dreptate... la urma urmei, îi priveşte ! Dar dacă eu aş fi în locul doñei Frasquita!...
— Hi, măgăriţo! strigă bărbatul, ca să schimbe vorba.
Şi măgăriţa o porni în galop, astfel că restul conversaţiei nu mai putu fi auzit.