A!... iată-mă-n Moldova!... măriri, averi, putere,

Aici sunt partea celui ce știe-a zice: vreu!

Eu vreu!... de-acum ajute-mi în plin norocul meu.

Eu, slugă-odinioară lui Iacob Eraclidul,

Dar nobil prin avântul sufletului ca Cidul;

Eu, bulgăr de aramă schimbat în aur; eu,

Fiu de pescar din Creta, purtat în zborul meu

Prin Spania, Lehia, Germania și Franța

Cu-a mea soție, spada, cu sora mea, speranța,

Azi vin și pun piciorul pe-acest pământ român

Și zic: Moldovo, -n mine cunoaște-al tău stăpân!

Deci pune-ți mari podoabe, frumoasa mea mireasă,

Să faci cu mine-o nuntă de mândră-mpărăteasă.

Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori,

Încinge curcubeul alungător de nori

Și-ntinde pe-ai tăi umeri, în zi de sărbătoare,

Hlamida ta ce poartă o lună, -o stea ș-un soare...

Acum a sosit timpul, de fericire plin,

Ca să-ți alegi un mire viteaz, măreț, străin,

Un mire din Bizanța, cum se cuvine ție,

Ca să fondăm aice greceasca dinastie.

E timpul, o! Moldovo, uniți noi amândoi,

Să facem visuri, planuri și fapte de eroi,

Să ștergem umilința din fruntea creștinească,

Să liberăm Bizanța și patria grecească!

Întreaga lume-așteaptă să vadă-n răsărit

Un soare nou, cu raze de foc, pe cer ivit.

Să ardă semiluna cât nu e lună plină

Și planta cea păgână s-o sece-n rădăcină.

Eu fi-voi acel soare aprins de Dumnezeu.

Și tu, Moldovo scumpă, tu fi-vei cerul meu!

A! tremure Osmanul sub paloșul dreptății

La răcnetul lui Despot și al creștinătății,

Căci azi începe ziua creștinei re-nvieri,

Căci jur a fi eu, Despot, stăpân acestei țări...