Poftim, boieri, prieteni! poftim, veniți încoace

Și v-așezați pe jilțuri ca sfetnici înțelepți,

Pe cât viteji la lupte, pe-atât la cuget drepți.

Dar unde-i Despot, tovarășul semeț

Ce a mirat orașul ca neaoș călăreț?

Noi l-am văzut călare pe zmeul arăpesc

Zburând cum zboară văzul din ochiul omenesc,

Și sub fereastra Doamnei, venită ca să-l vadă,

Silind să steie iapa și pe genunchi să cadă,

Apoi sărind cu dânsa trei buți de Odobești

Sub ochii cei de pardos, sub ochii lăpușnești.

Se zice că în vreme ce gloata striga ura,

De ciudă Lăpușneanu cumplit își mușca gura.

El s-aștepta ca Despot, slăbind ca un mișel

Cu iapa s-o pățească cum a pățit-o el.

Doar un fecior ca dânsul de zmei grijă nu are.

Voinic e din picioare, voinic și de călare.

Așa-i și precât Despot pe cal e îndrăzneț,

E și armaș de frunte.

Sumeț... măreț... isteț!

Și e mintos.

Și darnic.

Și de înaltă viță.

Stejarul bun și trainic dă trainică mlădiță.

Boieri, îmi pare bine că vă aud pe rând

Pe Despot, al meu oaspe, cu toții lăudând,

Fiind de lumea-ntreagă iubit, aprețuit,

Căci am o bună veste cu voi de-mpărtășit...

Cu fiica mea, cu Ana, vrea Despot să se-nsoare.

Pereche minunată!... Ea lună și el soare!

Și când e cununia?

Când? Voi sunteți chemați

A hotărî și ziua și...

Noi?

Voi!... ascultați:

Ne-am plâns în multe rânduri de Vodă... măcelarul,

Și-n orice întâlnire ne-am revărsat amarul

Prin vorbe și blestemuri întocmai ca muieri.

Ba Lăpușneanu-i aprig și rău pentru boieri,

Ba Lăpușneanu-i tiran, ba-i fiară făr’ de nume,

Ba-i hoț, călău, urgelnic, ba-i ciumă pentru lume.

Așa-i?

Așa!

Ei bine, ce suntem noi aici?

Stăpâni pe soarta noastră, sau robi plecați sub bici,

Ca, fără de păsare și fără sânge-n vine,

Noi să răbdăm pe tronul acestei țări, pe cine?

Pe-un tiran, un fățarnic, o ciumă, un viclean,

Un dușman al Moldovei, un hoț, un Lăpușnean?

Răspundeți: se cuvine ca noi să fim o turmă

Și el cu ghioaga-n mână de noi să râdă-n urmă?

Nu, nu!

Ce dar să facem?

Din tron să-l răsturnăm!

Jurați pe cea icoană că vreți?...

Jurăm, jurăm!

Jurați, boieri, că-n ceasul când eu v-oi da de știre,

Voi veți sări la goană cu toți într-o unire?

Jurăm!

Atotputernic! Tu, Doamne, sfânt, sfânt, sfânt!

Primește la altaru-ți al nostru jurământ.

Și pentru-al țării bine din cer ne luminează

Și inimile noastre acum le-mbărbătează!

Amin!

Amin, dar!... însă întreb iar pe Moțoc:

Dând jos pe Lăpușneanu, urcăm pe cine-n loc?

Pe-un om viteaz și darnic, de viță strălucită,

Armaș, călăreț ager, cu minte iscusită,

Precum ați spus-o însuși... Pe-un om ce-au învățat

De la-mpărații lumii a fi chiar împărat;

Pe-un om ce are dreptul la tron ca să aspire

Și prin iubirea noastră și prin a lui rudire.

Dar unde-i?