Măria-ta...

Nu-i glumă!... Cum?... tu, Ciubere, ești?

Tu, care-odinioară purtai un falnic nume,

Azi te revăd călugăr, re-ntors din ceea lume?

Prin ce minune stema căzut-a de pe cap

Și-n locul ei pe frunte-ți crescut-au un potcap?

Așa vroit-a cerul!

Dar cerului ce-i pasă

Să porți pe ai tăi umeri hlamidă sau o rasă?

Ce vrea cu noi el face!... Tu-n umbră aruncat

Din ura lăpușneană prin mine ai scăpat.

Am fost eu dus la moarte în locul tău, și-n urmă

Trimis din mila Doamnei în creștineasca turmă.

Acum eu sunt călugăr smerit dar luminat,

De vechea-mi nebunie prin rugă vindecat.

Ce? nu mai visezi tronul?

Las altor minți ușoare,

Râvnind deșertăciunea, a rătăci sub soare.

Eu m-am retras în umbră aproape de mormânt,

Slăvind în lume numai pe Dumnezeul sfânt,

Duioasă convertire!

Deci nu mai ești, Ciubere, al mădrăgunii mire,

Călare pe un sceptru, frumos ca Machedon,

Cu tron pe cap?

Altarul m-a vindecat de tron.

Ha, ha! pricep, hlamida ți-a fost haină fatală?

Tu ai înlocuit-o prin haina monahală

Ca să înșeli mai lesne poporul credincios.

Nu-i înșelat acela ce crede în Hristos!

Îți place peste țară să-ntinzi întunecimea

Și prin eresuri proaste să speculezi mulțimea,

Făcând-o, când nu plouă, s-alerge câmpii...

Eu?

Tu!... vrei să-nșeli și oameni și chiar pe Dumnezeu! (Râde.)

Tu râzi de o credință preasfântă și străbună,

O! Despot, dar ia seama, ia seama la furtună!

Furtuna e în tidvă-ți, Ciubere... Drept să spun,

Erai mult mai cu minte pe când erai nebun.

Mergi iar la mănăstire să-nchizi a tale zile

Sub sfintele molitve a Sfântului Vasile.

Nebuni odinioară am fost, Despot, noi doi,

Dar tu rămas-ai singur nebun dintre-amândoi,

Căci fugi de fapta bună, de cer și de crezare

Ca liliecii nopții ce fug de ziua mare.

Tu crezi, beat de putere, că Dumnezeu de sus,

Se-nchină ție, vierme, și e al tău supus...

Rămâi în întuneric! (Către cer.) O! Doamne, cu-ndurare

Dă orbilor lumină și răilor iertare! (Iese.)

Mergi, sfinte, mergi, preasfinte, de-a dreptul mergi în rai,

Condus de toți nebunii din lume cu alai! (Râde cu hohot.)