Învins!... învins de Tomșa!... o! tristă umilință!

Despot, curaj...

O! Laski, lipsit de biruință,

Speranța-mi de pe urmă în tine-i.

Nu te las,

Dar dintr-ai mei tovarăși puțini au mai rămas!

O știu!... și Rozel însuși în țara elinească

Pierit-a făr-a-ncepe răscoala creștinească!

Și sfânta cruciadă în care am sperat

Rămas-a amânată pe-un timp îndelungat!

O! dac-ar fi cu mine Moțoc, Moțoc dușmanul!

De-ar vinde el pe Tomșa precum pe Lăpușneanu...

Atunci... dar cum să-nduplec pe crâncenul Moțoc,

Când am respins pe Ana ș-am stins al ei noroc?

Atât de mare-i ura ce mi-a jurat el mie

Că numai dacă Ana ar fi a mea soție,

S-a stinge acea ură de moarte... însă, vai!

E prea târziu!

N-ai grijă, pe mine cât mă ai.

N-am grijă, căci ne leagă pe amândoi destinul.

De-oi pierde eu Suceava, tu, Laski, pierzi Hotinul...

A! merg să mor sub ziduri sau să înving. (Iese repede.)

Mergi, mergi,

Dar mult mă tem, sărmane, la moarte că alergi!