Țara

Din umbra deasă-a norului

Întins pe țări străine

Cu aripele dorului

Voios revin la tine,

O! cuib al fericirilor,

O! țară luminoasă,

Comoara-a nălucirilor,

Gradina mea frumoasă!

Ș-avântul tinerețelor

Ce-n sânu-mi se trezește,

Prin lumile poeților

Zburând mă râtâceste.

Și-n farmecul avântului

Tot ce sub ochi răsare

În poalele pământului

Mai drăgălaș îmi pare;

Întinderea câmpiilor

În zări mai lin se perde.

Mai dulce-i rodul viilor,

Verdeața e mai verde.

Mai nalte sunt inălțimile,

Mai cald e mândrul soare,

Mai limpezi limpezimile

De râuri și izvoare.

Iar fetele cu florile

Mai viu râd între ele,

Și spun privighetorile

Mai tainic vers la stele.

Aice-i țara basmelor

Ce-ngână-a noastră minte

Prin freamătul fantasmelor

Din timpi de mai nainte.

Aice-i vestea Doamnelor

Din lumea legendară,

Ș-a prelungirii toamnelor

Sub cerul de primăvară.

Aice-i țara țărilor

Ș-a doinelor de jale

Ce-n liniștirea serilor

Te țin uimit în cale.

Aici cu lăcrimioare

Bujori se prind în horă.

Aice însuși soarele

Are-ntre flori o soră,

Și-n stâncele Carpaților

Cresc păseri năzdrăvane,

Și-n sufletul bărbaților,

Mândriile române!

O! gura dulce-a raiului,

Tu dai prin o zâmbire

Și fericire traiului,

Și morții fericire.

Luceferii eterului

Răvnind privesc la tine,

Și toți îngerii cerului

Te-au îndrăgit ca mine!

Share on Twitter Share on Facebook