SCENA VIII

Cei dinainte, ZOIȚA, KIULAFOGLU (urmărit de un slujitor ce-i ține ciubucul.)

KIULAFOGLU: E! natos și veru Enaki! Ma cum de te intilnesco aițe?

DAMIAN: Da d-ta, arhon comise, de unde și până unde?... Iată și cucoana Zoița!... Sărut mâinile, cucoană Zoiță.

KIULAFOGLU: Ego sinto ispravnicos telos panton!... cu mila lui Dimnezeu m-am facuto ispravnicos la ținutul ațesta; ke acum vin de la Iasi ca se mi sui pe scauno ispravniției!... Am munat tatareste... Adeca chind zic tatareste, eți vine vorba, dioti caii de poțta nu mergo niți ca vintul, niți ca ghindul, ma ca... nu stiu țe... Deziaba suruzii... dos tu ke dos tu cu harapnico! dimialor din pas nu iese... din prițina ke nu stiu care filozofos a ziso: ințet merzi, mai departe azunzi!... Se vede che ațel filozofos nu se facuse niți o data ispravnicos... ha, ha, ha!... Ma se nu spuneți, ma rogo, che am riso de poțte, pentru che ma cam temo de chihai...

DAMIAN: N-ai frică, arhon comise... La noi, ce intră pe-o ureche iese pe alta.

KIULAFOGLU: Nu de alta, file, ma fiind che sinto ispravnicos... ințalezi?... Chind nu eram în sluzba, avem tota voie se racnesco... si racneam chit septe, dioti eram patriotis. Patrida frate!... alt cuvint numi iesa din gura... omos tora... ințalezi!

DAMIAN: Da cum nu?… lupul când vrea să se apropie de turmă latră ca câinii pân’ ce prinde oaia.

KIULAFOGLU: Sss!... sas parakalo, frate... nu vezi che sinto ispravnicos?... ma se lasemo asta... Spune-mi unde ma gasesco, si cum se fațe de te intilnesco aiți linga poțta, în mizloco drumului?

DAMIAN: Aici suntem la moșia lui Gângu, unde am venit de vro două zile ca să serbăm ziua Marghioliței.

KIULAFOGLU: Pios?... Ghingos?

DAMIAN: Nu-l cunoști?... Iată-l.

KIULAFOGLU (cu un aer de protecție): A! Arhon Ghingos, mi pare bine, mi pare bine...

GÂNGU: Câte fălci?... numai patru sute.

KIULAFOGLU (lui Damian, încet): Se vede che are podagra la urechi arhon Ghingos? (Râde.)

DAMIAN: Norocire pentru dânsul că n-aude toate dobitociile ce zic unii și alții.

ZOIȚA: Frate, d-ta stai la vorbă și biata cucoana Gahiță ne-aș- teaptă-n trăsură.

KIULAFOGLU: Las-o se astepte.

DAMIAN: Ce zici, cucoană Zoiță?... Gahița-i cu dumneavoastră?

KIULAFOGLU: Neski, frațico... I cocona Gahița ne-a rugat-o, chind ne-am pornito de la lasi, ca s-o luam cu noi, ke s-o aduțem inapoi la casa dimisale. Ma țe nebuna kira!... A!... me sinhorese… uitasem che-ți este nepoțica... ha, ha, ha...

DAMIAN: Lasă șaga, arhon comise, că mă supar.

KIULAFOGLU: Țe berbanto! Se ne insale, si pe Zoița, și pe mine, si pe d-ta, si pe toți!... Ti puskis! Ma pes mu, țe ai mai facuto cu el?… l-ai scoso de la adzie?...

DAMIAN: Ba nici n-am gândit.

(Se aude în culisa din dreapta trâmbițe și o dobă.)

KIULAFOGLU: Țe este asta? nu vine oare vreo urdie de turți?

DAMIAN: Nu te teme... Se vede că tot îți aduci aminte de la Sculeni?

KIULAFOGLU: Katergari!... ha, ha, ha.

Share on Twitter Share on Facebook