Barcarolă venețiană

Pe marea lină

Care suspină

Stelele toate plutesc ușor.

De ce, drăguță,

A mea steluță,

Lipsești tu numai din horul lor.

Dintre canaluri,

Și de pe maluri

Se nalță-un cântic melodios.

De ce, Niniță,

A ta guriță

Nu se aude cântând voios?

Tainica noapte

Cu blânde șoapte

Te cheamă, dragă, s'o încununi.

Gondola geme,

Căci multă vreme

N'a fost cu tine printre laguni.

Ah ! te coboară

Vesel, ușoară,

Dintr'al tău negru palat regesc.

Vin' de zâmbește,

De strălucește

Ca un luceafăr dumnezeiesc.

Cu blânda-i față

Plutind prin ceață

Luna din valuri se 'nalță 'n cer.

Ah ! vină, vină,

Scumpă lumină,

Să mângâi dulce pe gondolier.

Eu în gondolă

Cu-o barcarolă

Visul tău gingaș voi îngâna,

Și noaptea 'ntreagă,

Niniță dragă,

Încet pe mare te-oi legănă !

Share on Twitter Share on Facebook