Când noaptea în tăcere, la oara ce s'adună

A dogilor vechi umbre pe maluri șovăind,

Gondola, leagăn dulce, ne primbla împreună

Pe luciul lin al mărei în care alba lună

Cu stelele voioase se scaldă strălucind.

Atunci, din umbra deasă ce doarme 'ntre canaluri.

Din lampele aprinse în boitele ceresci,

Din turnuri, din palaturi ce triste zac pe maluri,

O tainică-armonie plutesce peste valuri

Șoptind inimei noastre cuvinte îngeresci:

«Iubiți, iubiți! ne zice Veneția cernită,

«Iubiți! amorul vostru puternic e și sfînt !

«Iubiți! și calea voastră va fi tot înflorită,

«Și 'n sânul nălucirei, păreche fericită,

«Cu-o lungă sărutare veți trece pe pămînt

«Căci vremea ce restoarnă cu coasa-i ne'mpăcată

«A falei omenirei vechi marturi și măreți,

«Nu poate-avea putere de-a stinge nici odată

«Acea scântee vie de dragoste 'nfocată

«Ce luminează calea frumoasei tinereți!»