De-ar vrea înaltul prooroc,

Mohamed strălucit,

Să-mi fie ziua cu noroc

Și dorul împlinit!

De-aș prinde-acum în mreja mea

Pe-a mărei împărat,

Ce poartă-n frunte-o mare stea,

Un talisman bogat ²³⁵ .

Eu care sînt un biet păscar

Purtat din val în val,

Eu care dorm la Iuschiudar ²³⁶ ,

În iarba de pe mal,

Eu, Abdulah, cel mai voinic

Vâslaș de pe Bosfor,

Ce n-am decât un biet caic

Ș-un suflet plin de dor!

Allah! atunci orice-am dorit,

Allah! orice-aș vrea eu,

De la apus la resărit

Ar fi îndat-al meu:

Caftane, șaluri de Cașmir

Cu late, scumpe flori,

Iuți armăsari de la Misir ²³⁷

Ca vîntul de ușori.

Ș-un lung caic de abanos

În aur prelucrat,

Cu imnuri din Coran frumos

Pe margine săpat,

Și treizeci de vâslași osmani

Ce vesel ar zbura

Mai răpizi decât elcovani ²³⁸

Pe-ntinsa Marmara.

Dar n-aș vrea nici stofe cu fir

Și cu mărgăritar,

Nici largi caftane de Vizir,

Nici falnic armăsar.

N-aș vrea nici săbii de Taban ²³⁹

Deprinse la omor,

Nici lung covor de Ispahan

Ce saltă sub picior.

Allah! me jur că de-aș avea

A mărei talisman,

N-aș vrea să fiu vizir, n-aș vrea

Nici padișah-sultan.

N-aș vrea comori, n-aș vrea să am

Nici chioșcuri, nici sarai,

Nici să desmierd în Bairam

Huriile ²⁴⁰ din rai.

Ci-n mrejă dulce prefăcând

Duioasă-inima mea,

M-aș duce-ncet și tremurând

Să prind norocu-n ea,

Să prind copila lui Topal,

Frumoasa Biulbiuli

Ce cântă noaptea lin pe mal,

Pe mal la Kandili ²⁴¹ !