Ah! viața pentru mine,

Scump înger! fără tine

Nu are nici un bine,

Nu are nici un dar.

În cer fie lumină,

Sau nori, sau noapte lină,

Sufletul meu suspină,

Suspină cu amar!

Oricare nălucire

L-a omului simțire

Aduce-nsuflețire

Cu glasu-i încântat,

Se pierde-n neagra ceață

Ce-ntunecă-a mea viață

Și glasu-i se îngheață

De mine depărtat.

Acum cerul zâmbește,

Natura-ntinerește

Și tot care trăiește

Se simte fericit;

Dar mie ceru-mi pare

Cuprins de-ntunecare;

Văd lumea-n întristare

Ca sufletu-mi cernit!

Zadarnic cat plăcere,

Zadarnic mângâiere,

S-alin a mea durere,

Să curm al meu suspin.

Trecuta fericire

Izvor e de jelire,

Și dulcea-i suvenire

Hrănește jalea-n sân!

O, valuri mari de spume!

Purtați-mă prin lume

Ca frunza fără nume

Ce o plutiți ușor,

Și m-aruncați din mare

Pierdut, fără suflare,

Pe malul cu uitare

Adâncului Bosfor!