Share on Twitter Share on Facebook

Cînticul Margaritei

Auzit-ai, frate, de un plai frumos

Care-n veci răsună de cîntări iubite?

Unde se-mpreună cerul luminos

Cu albastrul mărei cei nemărginite?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;

Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Unde vîntul serii, blînd ca un suspin,

Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur?

Unde pe-ale rodii salbe de rubin

Flutură verdeața frunzelor de laur?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;

Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Auzit-ai, frate, de acel Bosfor,

Ce din valuri iese și s-aruncă-n valuri?

Care oglindează ca prin vis ușor

Tainice saraiuri și-nverzite maluri ?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;

Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Unde călătorul, vesel îngînat,

Doarme-n legănarea lungelor caice,

Și în altă lume tainic deșteptat,

Vede împlinirea viselor ferice?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;

Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Auzit-ai, frate, de un plai îngeresc,

Unde înflorește scumpa nălucire?

Unde a iubirei dar dumnezeiesc

Ca cerescul suflet are nemurire?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;

Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Dar ce zic? Ah ! unde, unde este plai

Mai frumos, mai vesel, mai bun d eiubire

Decît țara noastră, acest dulce rai

Plin de încîntare, plin de fericire?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;

Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !