De trei zile-acum pe mare,

Navigînd fără-ncetare,

Noi pămîntul l-am zărit !

Vîntul suflă și ne-mpinge;

Orizonul ne încinge

Ca un cerc nemărginit.

În ce parte se răpede,

Ochiul omului nu vede

Decît umede cîmpii.

Marea-i lată și adîncă !

Cine știe mîine încă

De-om mai fi pintre cei vii ?

Ziua trece, ziua scade

Și pe gînduri omul cade,

Suspinînd încetișor.

Noapte-aduce mii de stele,

Varsă-o lacrimă de dor.

Iar o păsărică vine

Prevestind țărmuri vecine,

Liman vesel și deschis.

Pe catarg ea saltă, cîntă,

Ne uimește, ne încîntă

Și-apoi zboară ca un vis.